16 octombrie

     Toamnă plină cu şipot de ploaie. Sus, ciori de stepă. Saltă în aer, vălătuc. Chiţ TV Chiţ Chiţ, cel mai rapid şoarec din mahala, priveşte cu mirare bagdadia vădanei Daftanezu Rozmari. Bolta viţei de vie e neculeasă la atâta vreme după echinocţiu. Stau să pice strugurii negri, aproape stafidiţi. Aşezat pe brassica olenacea, un florinte priveşte frunza la fel de uimit. Pe varza ornamentală vecină cu basilicum s-a trezit din somn şi un liliac de amurg. Şi se uită chiondorâş la un bob sărit din ciorchine drept în plisc. Ajuns la poarta Lizdăkinei, Chiţ TV Chiţ Chiţ zbiară din răsputeri:

     - Făăăăăă ! Ia ieşi, fă, afară ! 

     Deschise aia fereastra şi zise, râzând :

     - Ce vrei, mă ? 

     - Fă ! Am ceva să-ţi spui. Da nu te sparii, da ?

     - Nu mă sparii !

     - Am găsit pe cineva să mă mănânce !

     - Hai, las-o ! Cine-i ?

     - Nomura !

     - Poftim ?!!

  - Nomura, fă ! Meduza Nomura ! A ieşit din fântână lu  Daftanezu Rozmari ! 
     - Vădana ?

   - Da ! M-am dus la fântână ăsteia cu căldarea bombată în mână. Să iau apă, că-i mai bună din căldarea asta. Da când mă uit, ce crezi că văd pe ghizdul fântânii ?!!

     - Ce ?

  - Meduza Nomura ! Stătea întinsă ca la ea acasă. Şi aşa de transparentă că i se vedeau şi ăi douăşpatru de ochi !

     - Aha !

     - Evident că  am întrebat-o : Ce faci, fă, pe ghizdul fântânii ? 

     - Şi ce-a zis ? făcu Lizdăkina, extrem de uimită.

   - A zis că a evadat din Marea Japoniei prin strâmtoarea Tsushima. Venise din Zona Moartă a Mării Galbene. Sunt acolo meduze muuuulte de tot, vreo douăzeci de miliarde. Şi-i foame mare, mare, maaaare ! Aşa-i când îs mulţi şi se-ndeamnă unu pe altu. Şi se ştie, am văzut şi la televizor că astea se-ndoapă cu zooplancton. Da cât să fie, bre, cât să fie dacă mânci întruna ziua noaptea ? Aşa că au ras tot, zare de zooplancton n-a mai rămas în Zona Moartă. Doar câte-o pulbere pe ici colo...

     - Şi ce s-a întâmplat ?

     - Au fugit care-ncotro ca şi asta...

     - Şi cum a ajuns pe ghizdul fântânii ?

   - Păi, n-am spus ? Prin strâmtoarea Tsushima. A avansat, a ocolit China şi Japonia. Aglomeraţie mare, prăpăd. Guri multe, soro ! Deodată, norocul ei : a găsit o găurice în Terra. Şi zvâc ! a şi străpuns pământul ca nemţii din est pe sub zidul Berlinului. Dă-i prin hăuri şi poftim ! Iat-o în România pe ghizdul fântănii !

     - Păi, de ce ? se minuna Lizdăkina. Pe cine caută ?

  - Pe mine, fă ! grăi Chiţ, foarte bucuros. A auzit că nu mă mâncă nimeni. Şi cum e moartă de foame, de ! Şi-a încercat norocu...
     - Şi ? Nici Nomura nu te-a mâncat ?

     - Nu ! făcu Chiţ, uluit.

     - Uau ! Păi, de ce ?!!

     - Aveam căldarea în mână !

     - Poftim ?

   - A deschis gura cât şura şi, când să mă-nhaţe, a zis s-o arunc dracului undeva...

     - Ce s-arunci ?

   - Căldarea, fă, proasto ! Cică la meduze căldările îs ceva de frupt. Cum era şi vineri, zi de post, nu se-nghit nici de-ar fi aurite ! Aşa că am aruncat-o cât ai clipi şi-am rămas eu singur, aşa cum mă vezi...

     - Şi ?

   - Tot nu m-a mâncat ! Să vezi întâmplare. Când am trântit căldarea, a sărit din ea o hârtiuţă. Nomura a luat-o şi s-a uitat în ea. Apoi să vezi şi să nu crezi !
     - Ce ?
     - A zbughit-o glonţ pe sub dâmb şi biserica Sf. Sava la vale !

     - Din cauza hărtiuţei ? Păi, ce scria acolo ? 

     - Uite, citeşte şi tu ! zise şoarecul, uimit.

     Lizdăkina luă flecuşteţul şi citi îndată :

     - De ce au călugării telefon mobil ?

     - Nu acolo, fă ! se miră Chiţ. Pe partea ailaltă !

 - Aha ! zise mâţa, lecturând. Meniu : pastramă de oaie, pastramă de pulpe de pui, pastramă de porc,  piept de porc, ciolan de porc, şunculiţă ţărănească, ceafă de porc, coaste de porc, murături, cartofi prăjiţi, pâine. Aha ! Şi ce-a urmat ?

     - Păi, nu ţi-am spus ? 
     - Nu !

   - A preferat porcăriile alea în locul meu ! explică şoarecul, complet dezolat. A zbughit-o glonţ la bâlciul de Vinerea Mare !

     Când să continue, o văzură pe însăşi meduza Nomura. Da era cum nu s-a pomenit. Urca dâmbul o dihanie nemaivăzută. Ce mai încolo şi-ncoace, era . Umflată rău, crăpa bârdanul. Atâta se ghiftuise cu păstrămi, piept, ciolane, şunculiţi, cartoafe şi murături, că nu mai putea de umflată. Crăpa bârdanu şi cămeşa de pe ea. S-a oprit gâfâind deodată la poarta Lizdăkinei şi-a zis ceva de-a năduşit târgul :

     - Bre ! N-aveţi un livret militar ?
     Lemn, Lizdăkina, abia îngăimă :

     - Da pentru ce ?

  - Gata, am decis ! Mă pensionez în România ! Am aici de toate ! zise, bătându-şi burtoiul.

- Zău ?

- Da ! Uite, cât m-am învârtit pe la bâlci, mi-a dat unul şi lista cu actele ! zise, întinzând o foaie.

     Luă Lizdăkina, citi.

     Construieşte-ţi viitorul din timp !

     Pensia pentru limită de vârstă

     Acte necesare :

     - cerere pentru înscriere ;

     - carnetul de muncă (original şi copie) ;

  - alte acte prevăzute de lege privind vechimea în muncă sau vechimea în serviciu realizată în alte sectoare de activitate ;

     - livretul militar (original şi copie) ;

     - diplomă de studii (original şi copie) ;

    - pentru persoanele care au urmat cursurile unor instituţii de învăţământ universitar în străinătate este necesară dovada recunoaşterii acestora de către statul român ;

     - adeverinţă privind sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă ;

     - adeverinţă privind condiţiile de muncă speciale şi/sau deosebite ;

     - procură specială pentru mandatar, dacă este cazul.

     Atenţie ! Reducerea vârstei standard de pensionare este prevăzută în lege. Informaţii suplimentare puteţi obţine de la casele teritoriale de pensii.

     Stană rămaseră mâţa şi Chiţ. Ieşise în drum şi Daftanezu Rozmari. Văzându-i pe toţi, meduza Nomura grăi :

     - E ! Aveţi livretul militar ? Că-n rest, am toate actele !