26 octombrie

    Vânt în cruce. De la răsărit, drept în cuibul familiei. Întinde aripa Luca din Efes. Să vadă cum e : cald, rece. Da-i ca omul : căldicel. Alături, madam Hupăl Pupăl se uită şi ea spre cer. Da cu alte gânduri, se vede treaba. Zise, nedumerită :

     - Nu pricep ! 
     - Ce ?
     - Cine l-a făcut pe om ?

     - Dumnezeu !

      - Şi pe noi cine ne-a făcut ?

      - Hilimon !
   Făcu madam nişte ochi cam atâta de mari. Zise, la fel de nedumerită :
     - Păi, din foaie îl faci şi pe Dumnezeu !
     - Păi, tu ce crezi ?!! 

   E, cum să spun ? Doamnei Hupăl Pupăl i s-a mai lungit un ochiu. Da văzduhul a rămas la fel de nedesluşit. E acolo o ceaţă stranie, rece, de nepătruns. Celălalt ochiu s-a aplecat spre ţărnă. Şi vede cum urcă dâmbul un strein. Greu de distins, greu de înţeles. Are sutra la stânga. Incerte sunt şi kafila, biruma, surefa. Să vezi şi cum păşeşte : straniu, parcă fără corp. Nu-s sigură, n-am dovezi. Da cred că-i creat de acelaşi Hilimon.