23 septembrie

     Brusc arătă Eminescu năluca.

     - Uite-o ! zise, înfiorat.

     - Ce ? privi Cezar, uimit.

     - Viaţa !

     Într-adevăr, e sus, pe gardul cimitirului.

     Parcă-i o gimnastă pe bârnă.

     Şi merge pe dunga gardului de beton.
     Mâini întinse într-o parte şi alta.

     Viii la stânga.
     Morţii la dreapta.

     Noduri reci în tălpi.

     Se-nclină într-o parte.

     Apoi în ailaltă.

     Atunci s-a întâmplat.

     Un bulgăre pocni viaţa drept în frunte.