29 mai

     A înflorit salcâmul. Şi ă - hă - hăăăă ! Stăruie damful prin mahala. Umblă mâţa Lizdăkina prin flori de nu ştii cum, pe unde. A şi adunat câteva, dracu ştie pentru ce. Uite-aşa, cam un pumn. Are sub braţ şi o hârţoagă misterioasă. E ceva acolo cu o seară clinică, sindromul Morris, abordări multidisciplinare. Şi nu'ş ce doftori şi vârcolaci. Trece pe drum şi Aliţă Şnur cu un laptop atărnat de gât. E negru şi face balanga-balanga. Se uită Aliţă-n ecran şi bombăne uimit : 

Cărăruie, cărăruie, care duci la Bucureşti,

Plină eşti de belzebute şi obloane în fereşti !

     Se opreşte-n poartă şi strigă la Hamad.

     - Băi, panaramă ! Ce-s alea belzebute ?

     - Băăăă, da prost mai eşti !
     - Păi, de ce ?!! 
     - Nici asta nu ştii ?

     - Nu ştiu !

     - Sunt un soi de amfiteatru ! lămuri Hamad, scurt.

   S-a dus Aliţă Şnur la deal bombănind şi mai tare. Mai trecu olecuţă de timp. Pale-pale pica frunzişul de la un vânticel. Agăţat de-un lăstar, Hamad începu să lălăie :

Şase, şase, vine presa,

E cutremur la Odesa !

Holera şi clownul Clovis

Suie pe sindromul Morris !

     Tăcu vreo două minute iscodind prin holera de frunze. Sau hai, trei minute. Sincer, nu'ş ce moşmondea. Da ştiu c-a reluat cântarea cu o voce ca la biserică. Da jurai că-i chiar acolo, răsfoind scriptura. Numa textul era altfel :

Şase, şase, vine presa,

E cutremur la Odesa !

Moartea-şi toarnă al ei lied,

Pe-a ta faimă, Baiazid !

     În vârful dealului se auzi iar vocea lui Aliţă Şnur. Se oprise-n ţărnă şi întreba mirat pe unul :

     - Auzi, nene ! 
     - Aud !
     - Ce-s alea belzebute ?
     Da ăla era om serios, ca stânca. Şi s-a dus mai departe.