Deasupra judecătoarei Ingrid Cocârleaua atârna coada unui ţipar electric răsucit pe axul candelabrului. Sus, la câţiva centimetri. Ridică mâna şi trase brusc. Urmă un fenomen de nedescris. O lumină orbitoare invadă întreg stabilimentul. Nemaiîntâlnit de stranie, feeria ţâşnea din candelabru. Multiple panglici şi picături de ploaie valsau prin văzduhul ca bolta cerească. Milioane de leduri şi licurici-picătură şiroiau pe difteromorfele din pereţi, spărgându-se de podeaua lucind ca diamantul. Ardea candelabrul cu albele panglici pe care se vedeau, caligrafiate foarte clar, titlurile unor scrieri fundamentale în La Tuta : Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Planeta Proştilor, Marea Iluzie, Jurnalul mâţei Frăgezica, Codul Universal, Justiţia-Palindrom, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi alte opere nemuritoare. Strasbourg Bignabimbumgnabagbul Superior lucea în întregime precum ciuperca a o mie de bombe cu hidrogen explodând toate deodată. Nu ca până acum, câte una ici-colo pe un atol izolat. Cosmicul foc de artificii lumina feeric şi Strasbourgul Inferior. Cu oameni, mâţe şi câini iradiaţi ştiinţific, fir cu fir, exact ca la carte.

    Cel mai straniu fenomen era Amazonul curgând pe deasupra sălii de conferinţe. Cert e că de-acolo veneau picurii de ploaie trecuţi ca prin ciur. Pe valuri dansa un ciudat cuvânt-palindrom : AERISIREA. Întins de-a lungul fluviului, cuvântul lucrează încolo şi-ncoace pe oceanul de ape ca un imens fierăstrău. La capete, de fiecare A trag uimitoare fiinţe de basm ce taie apa şi hârşâie stânca de bază precum buştenii la joagăr. Fenomenul e halucinant. Ţinut zdravăn de forţele cosmic-terestre, palindromul taie planeta în două pe cursul Amazonului. Harşti ! harşti ! harşti ! Transformaţi în dinţi de joagăr, milioane de peşti piranha  scurmă pământul aruncând de-a valma tone de vegetaţie, mâl, vulcani, hălci de minereu şi uimitoare cantităţi de apă. Văzut de jos, fenomenul e atât de înspăimântător încât gazetarii veniţi la anunţata conferinţă de presă extraordinară gândesc serios dacă să mai stea ori s-o ia la goană rupând pământul. Îngrozit la culme, unul reuşi să îngaime timid spre Ingrid Cocârleaua :
    - Ce-i aici, doamnă ?! Sunteţi supraoameni ?!
    Judecătoarea îl privi ţintă. Apoi grăi : 
    - Nu ! Dar părem !