19 noiembrie 2009

    Trântit pe-o cracă, Hamad citeşte. Ţoc ! înfige gheruţa. Şi gata, pagina s-a-ntoars. Un ţiclean priveşte de mai sus. Ochi roşii, cât mărgeaua. Vede şi nu-i vine-a crede. Şi cert, are dreptate. Şi eu văd de sub cireş coperta cărţii : Ludwig Wittgenstein, Însemnări postume. Ete ce citeşte Hamad ! Evident că-l întreb de sub tufa de vineţică :
    - Bă !  Ce-s alea însemnări postume ?
    - Însemnări după moarte ! zise, mustăcind.
    - Uau ! A scris după moarte ?!
    - Da ! întări, prompt.
    Sus, ţicleanul era cremene.
    - Băi, băi, băi ! bâigui. Chiar nu s-a pomenit !
    - Şi ce scrie ? am zis, făcând-o pe impasibila.
    - Ce gând mic poate umple totuşi o întreagă viaţă !
    - Bă ! Eşti surd ? Spune ce scrie, nu mai bâigui... 
    - Asta scrie !
    Sus, ţicleanul era paf.
    - Nu cred ! am zis. Asta-i de la tine !
    - Dacă noul mod de a gândi este fixat, atunci vechile probleme dispar ; da, va fi greu să le înţelegem din nou. Căci ele stau în modul de exprimare ; şi dacă modul de găndire va fi din nou îmbrăcat, atunci vechile probleme vor fi lepădate o dată cu vechiul veşmânt.
    - Vestmânt ! l-am corectat pe dată.
    - Nu ! Veşmânt ! Aşa scrie aici !
    - Vestmânt !
    - Păi, de ce ?!
    - De chichi !
    - Aha ! se dumiri Hamad.
    - Pricepi ? 
    - Alt mod de exprimare ?!
    - He, he ! am zis, adăugând : Vechile probleme lepădate cu vechiul...
    -  Veşmânt !
    -  Vestmânt !
    Ţicleanul şuieră prin aer. Fâââââl ! fâl-fâl ! Şi gata. Pică leşinat pe vineţică. Haţ ! l-am şi înşfăcat. 
    - Ţiclean ! am zis, privindu-l. Etimologie necunoscută !
    - Ţiclete ! completă Hamad. Ciocârleţ, sticlete...
    - Obleţ, scorţar ! închei, întorcând pasărea cu zgaiba-n sus.
    Ţicleanul deschise geana. Şi i-am zis, oglindindu-mă drept în ochi :
    - Auzi ! Când îmi dai scrierile postume ?
    - Poftim ?!!
    - Zi-i ! Acum sau după prânz ?
    Păi, de ! Mereu ţine la vânătoare trucul cu Vitănştain. Sau Vitgenştain ?