11 noiembrie 2009    
    Hamad face tracţiuni dada în cireş. E simplu. Codârla răsucită pe-o cracă. Ghearele înfipte în alta. Alea din spate - balanga prin aer. Şi tragi. Apoi iar tragi. Prrrrr ! se auzi o cracă.
    - Băi, prostănacule ! am răcnit.
    - He ?!
    - Ce faci ?
    - Io ?!...ghini !
    - O să crăpi, băi, yoghini !
    Hamad îngustă ochii. Şi zise tam - nesam :
    - Unde-i stăpânu Hilimon ?
    - Trage o sfoară !    
    Craca pârâi din nou. Da tare. Hamad sări ca bomba. Ghearele fâlfâiau prin văzduh. Se agăţă de ceva în ultima clipă. Rosti, cu limba de-un cot :
    - Zău ?!!
   Careva dădu bineţe din drum : 
    - 'nă ziua !
  Cum se-ntoarse, lui Hamad îi căzu falca. Era acelaşi Sfânt Mina, ocrotitorul păgubiţilor. Trecuse şi ieri pe-acolo. Văzându-l netuns ca toţi sfinţii, i-a oferit pe dată serviciile de hairstilist. Reunit cu păsăroiul Luca din Efes, care manglise o maşină de frizat, n-a mai fost vreo problemă. Cum a acceptat oferta, gata. Iute cu sfântul pe scaun. Şi harşti ! harşti ! cu maşina prin păr.  
    Acum, sfântul privea ca năluca peste gard. Scoase şi pălăria, se aplecă. Văzu opera şi un boicuş dintr-un plop. Pe scăfârlie era un singur cuvânt :  CAPRICE.