26 iulie

    Cel mai rapid şoarec din mahala umblă iar pe la porţile tuturor. Încă speră să-l mânce careva. Are şi un nume rar, Chiţ TV Chiţ Chiţ, da puţin inţeles. O fi Chiţ Kitz, nu doar Chiţ, zis şi Freudică. Bate în lemnul porţilor şi strigă băăăăăăăă. La mâţa Lizdăkina chiar urlă din răsputeri :

     - Făăăăă ! Făăăăă, surdo !

     Iese aia în prag şi zice râzând printre mustăţi :

     - Ce vrei, mă, prăpăditule ?

     - Fă ! Ai mâncat azi ?

     - Da nu ştii că-s vegetariană ?

     Supărat foc, se repede la poarta mea.

     - Vezi, fă ? zice dintr-o suflare. Vezi cât îi de proastă ?

     - Păi, de ce ?!! am ciulit urechea, curioasă.

     - Şi tu eşti surdă ? N-auzi ce zice ?

     - Ce ?

     - Cică-i vegetariană ! D'aia nu mâncă şoareci !

     - Păi, e logic ! am zis. Aşa-i la masoni ! 

     - O fi ! Da nu-i logic !

     Apoi mi-a explicat de ce. El, de pildă, e şoarec de mahala. Mâncă numa ierburi şi seminţe. Deci asta e şi el. Aşa spun savanţii : fiinţa este ceea ce mănâncă. Mânânci iarbă, eşti iarbă. Deci hrană pentru vegetarieni. Numa bun pentru Lizdăkina. Ca să se vadă clar din ce-i compus, acceptă să facă şi o analiză detaliată de laborator.

     E, asta chiar m-a blocat. M-am uitat lung şi-am zis mirată :

     - E, nu m-am gândit. Da analizez...

     - Da ? a zis şoarecul, fericit.

     - Cercetez, aflu. Îi spun şi Lizdăkinei...
     - Când ?
     - Treci pe mâine dimineaţă...
     Acu, ce să cred ? Auzind concluzia, Freudică a zis tulbure :
     - Nu-i mai bine pe după amiază ?
     Apoi a şi zbughit-o. La colţ deja intrase într-un nor de praf.