PASUL TREI

În care nu se spune nimic despre Protocolul de la Kyoto privind reducerea gazelor cu efect de seră. Motivul e clar : o chestiune de topică. Posibil să fie vorba despre reducerea efectului gazelor de seră. Se ştie că principalii agenţi sunt trei : vaporii de apă (70 %), dioxidul de carbon (9 %) şi metanul (9 %). Urmează şi ozonul cu 7 %, dar e o problemă : nu se ştie dacă vaporii de apă sunt gaze. Ori e gaz, ori apă. Dacă nu cumva şi dioxidul de carbon e vechiul bioxid. Metanul e ce ştiu toţi : hidrocarbură saturată aciclică având atom de carbon hidridizat cu geometrie tetraedrică de hidrocarburi parafinice. În amestec cu aerul formează un exploziv numit gaz grizzu. Nu se ştie când e gaz : înainte sau după amestec cu aerul. Întrucât şi aerul este un amestec de gaze, rezultă că scopul Protocolului de la Kyoto este reducerea aerului. Are şi o formă lichidă din care se obţine kriptonul prin distilare fracţională.

      - Dacă-ţi spun !

      - Ce ? se minună motanul Andreluşa.

      Hamad privi de jur împrejurul caisului. Grăi, îndepărtând o frunză :

      - Huruie trenul ăla de-ţi sar capacele !

      - Care tren ?

      - Al stăpânului Hilimon !

      - E, na ! Cum asta ?

      - A fost mai dăunăzi la Bucureşti. S-a suit în tren şi apoi ştii cum e. U şi u-u-u. Dă-i la deal şi dă-i la vale...

      - Da de unde ştii ?

      - Mi-a spus Frăgezica. Ştii că are jurnal, notează tot...

      - Tot tot ?

    - Cam tot. Uite cum a fost în tren. S-a aşezat stăpânu pe banchetă şi ronţa-ronţa, ronţa-ronţa, mânca un covrig...

    - De care ?

    - Din ăla bun. Aşa a venit staţia următoare şi pe bancheta din spate s-a aşezat un cuplu. Tânăr, bătrân, nu i-a văzut că nu s-a uitat. Da s-au apucat zdravăn de trăncăneală. Uite ce l-a întrebat ea : Ştii cu ce începe chinezul drumul de o mie de kilometri ? Cu ce ? a întrebat ăla. Cu primul pas ! a zis ea, râzând aşa, uşurel şi cristalin. Apoi dă-i şi dă-i pe tema asta. Da, a zis el, aşa-i. Da se poate şi cu pasul trei ! Cum asta ? s-a minunat ea. Păi, e simplu : îţi faci vânt şi sari direct la pasul trei ! Hiiiiiiii - hi - hi - hi ! a răs ea în acelaşi mod zburdalnic şi cristalin. Da e o problemă ! Care ? Dacă-ţi faci vânt înseamnă că ai făcut şapte paşi înapoi !  He, he ! a răs şi el. Şi ce rezultă ? Făcând corect socoteala matematică, adică şapte minus trei, rezultă că făcându-ţi vânt te-ai întors la pasul minus patru ! Hiiiiiiiii - hi - hi - hi ! a răs şi el, uimit.

      - Ete, bre ! se minună şi Andreluşa. Are dreptate !

     - Aşa că, fătul meu, zise dascălul Hamad, mai bine stai uşurel, calm. Lasă-l încolo de vânt.  Începe drumul cu primul pas...

      - Măăăăăi, măi, măi, măi ! acceptă Andreluşa, convins.

      - La staţia următoare a urcat alt cuplu. Stăpânu Hamad ştii cum e...

      - Cum e ?

      - Ronţa-ronţa cu covrigu. Nici nu i-a văzut...

      - De care ?

      - Ce de care ?

      - Covrigu...

   - Buuuuuun tare de tot ! Şi au început ăia aşa o discuţie interesantă despre câini că nici nu ştii cum a trecut timpul. Ai văzut, nu ? zise ea, tristă. Te-ai uitat la televizor, ai văzut întâmplarea cu copilul de la Bucureşti. Ăla de l-au mâncat câinii... Da ! tresări bărbatul. Mânca-i-ar câinii pe ăia din primărie ! Da, da ! grăi femeia. Cică în Bucureşti sunt 65 000 de câini. Făcând corect socoteala matematic - biologică, înseamnă zilnic 65 000 de căcaţi pe străzile Bucureştiului. Înmulţit cu 365 zile, fac 23 725 000 căcaţi pe an ! O ! făcu bărbatul. Cât populaţia României ! Da, da ! întări femeia. Cam cât revine fiecărui bucureştean ?!! De ! grăi bărbatul. Hilariopolis ! Ce ?!! se miră aia. Aşa-i ziceau domnitorii fanarioţi : Hilariopolis - Oraşul Veseliei ! Păi, nu vine de la ciobanul Bucur ? E, na ! Cine ştie ? L-ai văzut şi tu pe Celebi la televizor ! Care Celebi ? În Suleyman Magnificul, soro ! Călătorul Celebi spune că denumirea vine de la Gebel-ul Himme din tribul Beni Kureis, anume Ebu-Kuris. De aici Bukris - Bucureşti. Aha ! se lămuri femeia. Hilariopolis, deci !

      - Păi ! îngăimă Andreluşa.

    - Da, da ! întări Hamad. La următoarea staţie, hopa alt cuplu...

      - Şi stăpănu ronţa-ronţa, nici nu i-a văzut...

    - Aşa-i ! Ăştia au început o sporovăială cu marea întâlnire literară de la Iaşi. Auzi, dragă ? spuse el. Uite ce scrie la gazetă... Ce ? În octombie, Iaşul va fi capitala literară a Europei de Est. Vin 200 de scriitori şi alţi profesionişti ai scrisului la FILIT - Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere. Stai, mă ! Ho ! Ce ho ? Nu iese ! Ce nu iese ? Nu iese un i ! E FILT, nu FILIT ! Şi e Traduceri, nu Traducere ! Da ? zise el. Da vine şi guvernatorul Băncii Naţionale. Dă bani şi consiliul judeţean. Câţi sunt de toţi ? întrebă ea. Păi, am zis : scriitori sunt 200. Şi bani ? De toţi, 500 000 euro. Aha ! conchise femeia. Făcând corect socoteala matematică, ies 2500 euro pe cap de scriitor invitat. Aha ! zise şi bărbatul. Atâta-i un salariu bun pe un an ! Organizatorul chiar spune : Noi încă vindem un vis ! Zău ? se auzi femeia. Da ! Foarte încântaţi sunt inspectorul general al Inspectoratului Şcolar Judeţean şi preşedintele Consiliului Judeţean, principalul sponsor. Cât dă, cât ia ? întrebă femeia. Am zis : 500 000 euro ! Ia sau dă ? E ! Se organizează o dezbatere : Scriitorii şi televiziunea. Ultima zi are altă temă : Scriitor în est.

      Andreluşa se uită un timp printre frunze. Chiar întinse lăbuţa şi flutură mirat câteva. Observase aceeaşi veşnică problemă : cum necum, caisul nu mai avea fructe. De-aia şi grăi :

      - Hamade ! Eu nu pricep ceva !