19 aprilie

     - Băi ! îşi înghionti doamna Hupăl Pupăl soţul.

     - Ce-i ?!! sări Luca din somn.

    Cât pe ce să pice din stâlp. Cuibul - vreasc în vânt de april.
     - Ia fii atent ! Cine-i ăla ? arătă madam în lungul uliţei.
     - Care ăla ? E  mâţa Frăgezica !

     - Băi, chiorule ! Mai la vale !

     Într-adevăr, mai la vale vreo trii paşi erau doi grauri. Da ştii cum ? Beţi mangă !

     - Fă ! se miră păsăroiul. Da care ăla, că-s doi...

     - Ne ! Mai la vale !

     Atunci văzu. Chiar se frecă Luca la ochi, absolut încântat :

     - Ă-hăăăă ! Acu văd ! 
     - Ce ?
     - Cum ce ? E al treilea logofăt !

     - Cine ?!! se cruci madam Hupăl Pupăl.

     - Al treilea logofăt !

     - Bine, am înţeles. Da ce-i aia ?!!!
     - Ehe ! Ţine cancelaria domnului ! Cărturar...

     - Aha !

     - Scriitor bun, în tainele domnului...
     - Care domn ? 
     - E, na ! zise Luca arătând spre cer.
    Întinse gâtul madam Hupăl. Minune mare. Rar trece pe uliţă al treilea logofăt. Mileniul ăsta nu s-a mai fost văzut. În cel vechi a poposit o dată sau de două ori. Avea în mână pecetea lui Domnuzeu şi pacea lui Mahomet. Atunci a observat un astronom că deasupra planetei erau cam nouă ceruri.