4 iulie

   Duminică. Ziua sfântului Andrei şi a cuvioasei Marta. Evident, şi a sfintei SUA. Admiratoare a transatlanticilor, lady Citi Hop Zdup, profă de angleză, a organizat o recepţie ca-n basme. Cânele Vadim  a venit ca ungurul, în frac şi pantalon cu vipuşcă. Înfipţi în codârle, Hamad cu Andreluşa stau sub pom. Panarama de Lizdăkina e însoţită de mai tăt codul masonic. Câte un guard popesc în haina lui Michelangelo străjuie din loc în loc. Semn clar că-i aici şi reprezentantul Vaticanului. Se-aude şi specificul găgăit de atmosferă. E limpede. La recepţie a intrat şi-un cârd de gâşte prin găurile din gard. Aleile sunt ceva de vis, excepţional pavate cu roca adusă de naveta Pathfinder de pe Marte. Curg gârlă băuturi alese, în special whiskey şi-o misterioasă băutură din Hawai. După câteva gâturi zdravene, recepţia s-a cam transformat în picnic. Fără farafastâcuri, lady Citi Hop Zdup chiar a scos acordeonul, şi-a rezemat bucile de cireş şi dă-i. Deodată a-ntins burduful de credeai că-i zebră pe asfalt. N-a durat mult până invitaţii au încins o sârbă trăsnet prin stratul de ştevie şi măcriş. Saltă şi pulberea de rouă din pavajul marţian. Curând, ograda duduie de larmă şi strigături. Strânşi pe după umeri, Hamad şi Andreluşa tropăie şi chiuie de se-aude-n Basarabia.  Zice unul :

Foaie verde de harbuz,

Să trăiţi, eu raportez :

Trei păduchi făceau trapez

Crăcănaţi în troleibuz !

     Celălalt răspunde pe dată :

Trei păduchi în troleibuz

Sunt aievea sau visez ?

Să trăiţi, eu raportez :

O abuză un abuz !

     Nu se ştie pe unde-a apărut şi Chiţ TV Chiţ Chiţ, cel mai rapid şoarec din mahala.  E o specie de Speedy autohton. A venit la picnic şi sare cât şi cum poate printre cracii tuturor.  Se uită-n sus şi, după obicei, iar începe să se milogească :

     - Hai, băieţi ! Mâncaţi-mă şi pe mine ! Hai, mă, mâncaţi-mă şi pe mine !

   Povestea lui e deosebit de stranie. Primul element ieşit din comun este că nu-l mănâncă nimeni. Nu se ştie clar de ce. Se bagă, sare, umblă cu miloaga peste tot. Da nimic. Unul nu pune gura pe el. Explică tuturor ştiinţific că ăsta-i datul naturii, trebuie să-l mânce şi pe el careva. Că altfel se face de râs. Uite, am şi pedigri, zice, sunt cel mai rapid, ce dracu ! Aduc şi usturoi, da numa mâncaţi-mă o dată ! Totuşi, cineva a explicat plauzibil ciudatul fenomen.  Cum se întâmplă în viaţă, şoarecului i se dusese buhul că-i prea cult. Citeşte întruna fel de fel. Ştiinţe, neştiinţe, selecţie, neselecţie. Cam totul amestecat. Astfel l-a atins şi pe 'mnealui arhicunoscuta percepţie generală : leşinaţii ăştia culţi sunt de-a curmezişul în societate. Cum să-i înghiţi dacă-ţi stau în gât ca gutuia ? Când prinzi câte unul mai bine-i ignori. Sau îl baţi măr. Te hodineşti, dormi oleacă. Şi iar îl baţi. Umblă ăştia cu şmecherii indigeste şi tot felul de fofârlici. Săltând în horă, Chiţ TV Chiţ Chiţ chiar mai aduce un argument imbatabil cotoilor Hamad şi Andreluşa  :

     - Măi, cinstită adunare !
     - De ! făcu Andreluşa.
     -  Unde-aţi mai văzut voi şoarec mort de bătrâneţe ?
     Şi a grăit Hamad, filosofic :

   - Băi, paradis ! Te pomeneşti  c-ai citit şi Jurnalul mâţei Frăgezica !

     - Da, l-am citit !

     - Păi, vezi ?!!...

     - Ce să văd ?

   Taman atunci, amfitrioana Citi Hop Zdup întinse zdravăn harmuşca. Nu cred să exagerez ori să fi avut vreo vedenie, Da era cât crocodilul.