26 iunie

    Acu, ce să mai zic ? Cine nu mă crede, treaba lui. Da aşa a fost. Hamad asculta de vreo oră. Sub  pom, la umbră. Şi ăsta, Andreluşa, povestea întruna. Dara - dara, dara -dara. Indiferent de consecinţe, nu s-a oprit deloc. 
   - Cum îţi spuneam, Stephen petrecea la Palmerston Club luând masa cu câţiva prieteni şi câştigând la cărţi. În acest timp, Bessie compunea o scrisoare...

      - Care Bessie ? grăi Hamad, perplex.

     - Dacă-ţi spun ! I-a trebuit mult timp. Să fi fost aşa, de la opt jumate la zece. Apoi a dus-o chiar ea la poştă...

     - Cine ?

     - Bessie !

     - Care Bessie ?!!

     - Mi-a spus stăpâna Citi Hop Zdup...

     - Ce ţi-a spus ?

     - Dintr-o carte. Eram colo, sub zarzăr. Citea şi mă trăgea de coadă...

     - Ce carte ?

     - E ! Una de-a noastră...
     - Care ?
     - Leagănul pisicii de Maurice Baring...
     - Aha...
     - Roman al destinelor umane...

     - Cum destine umane ?
    - Personaje complexe. Pasiune, gelozie, aspiraţia la fericire. S-a bucurat de un imens succes chiar de la apariţie...

     - Cine ?

     - Cartea...
     - Auzi ?
     - Aud !

      - Ce treabă au pisicile cu destinul uman ?

     - Nu ştiu. Da mă tot trăgea de coadă !

     - Cine ?
     - Stăpâna...
     - Şi ?

     - A ajuns la Constantinopol...

     - Cine ?

     - Walter...

     Apoi nu ştiu clar ce s-a întâmplat. Da eu sunt cinstită. Asta am văzut, asta spun. Hamad era în picioare. Iar Andreluşa la vreo doi metri în aer.