18 iunie

     Văzut prin vişină, cerul e mai roz. În pom e şi oleacă de răcoare. Stau ici şi mă uit ca din avion. Din deal coboară vecina Citi Hop Zdup. Damă a-ntâia, profă de angleză. Are de toate la fix. Stânga la stânga, dreapta la dreapta. Ginşi de crapă, puţa stâlp la mijloc. Ţais, verticală. Duce un trăistoi pe umăr, burduşit cu cireşe. O vede şi cotoiul Hamad din copac. Şi iar îi sar ochii. Nu pricepe neam ce face vecina. Are pom în ogradă ? Are. E full, plesneşte creanga. Da cumpără cireşe de la piaţă. Chiar a zis Hamad, văzând-o plecând de dimineaţă :
     - Mă, să vezi că iar se-ntoarce cu sacu plin ! 
     Şi, spre marea-i stupefacţie, aşa a şi fost. Habar n-are cum stă aia sub pom şi mâncă fructe de la piaţă. Aşa că trebuie să te lămureşti cumva. Astfel ridică motănoiul sfârla spre păsărica Hupăl Pupăl din vârf de stâlp. Şi grăi filosofic :

     - Ia spune, fă ! Ştiai ?

     - Ce ?

     - De ce-o are femeia pe verticală ?
     - De ce ?

      - Ca să nu clămpăne când coboară scările !

    Înlemni pasărea cu pliscu-n vânt. Stană rămase madam Hupăl Pupăl. În ăst timp, doamna Citi Hop Zdup ieşi cu o carte sub braţ. Se aşeză tacticos sub pom cu farfuria alături. Citea şi mânca de zor cireşe. Normal că motănoiul voia să ştie cum ne mai cultivăm, ce mai lecturăm azi. Ţinti cartea, îşi ascuţi privirea. Şi pricepu. Era Doctor Jivago, volumul al doilea. Care, dracu ştie de ce, se termină cu poeziile lui Iuri Jivago. Din Hamlet desluşi ultima strofă :

Însă piesa-i scrisă. Şi cuprinsul

Şi finalul se cunosc de-acum.

Singur sunt cu tot fariseismul.

Calea vieţii nu-i un simplu drum.