19 ianuarie

     Frumoasă-i liliachiţa Liluş. Da şi foarte curioasă. Să vezi ce-a făcut. Tot zburând din casă-n casă, a descoperit un pod vechi păzit de-un un paing. Horhotind din colţ în colţ, a ajuns şi prin bagdadie. Acolo, lângă un iatagan şi-un ciur de făină, era o Biblie din alte veacuri, cu litere slavone şi coperţi din lemn. Sus atârna şi-un cuib în care nu se ştie dacă o fi fost vreodată ceva înlăuntru. Curioasă, Liluş a luat cartea şi începu s-o citească. Da a dat peste un pasaj care, deşi citit de trei ori, nu-şi dezvăluia sensul. Şi, în calitatea mea de specialistă în calendare, m-a luat la faţa locului să-i explic. Grea fiind, n-a putut aduce scrierea la mine în odaie. Deplasarea s-a făcut cu o firmă de lilieci cu licenţă de transportator autorizat. E simplu, plăcut, aerisit. Întâi m-au aşezat frumos într-un scăunaş. Apoi liliecii s-au înhămat la nişte chingi şi haida în văzduh. Aşa că uite frumuseţe de voiaj. Jos pâmântul, iar deasupra-mi o puzderie de urecheaţi fălfâind de mai mare dragul. Da ştii ce frumos se vede lumea de sus ? Uauuuuu ! Da-i greu de înţeles dacă n-o faci şi tu personal. Mergi la firmă, discuţi, închiriezi. Baţi palma şi gata, ai ce povesti. Cum am ajuns în pod, Liluş mi-a şi arătat cartea : 

     - Uite ! Scrie aici că Dumnezeu i-a dat omului raiul...

     - Aşa-i...
     - Da cât l-a costat pe om ?

     - Iaca, asta n-o mai ştiu !
   - Ai şi tu dreptate. Nu poţi să spui hodoronc tronc cât a dat omul pe rai, cum să-l preţăluieşti. E nevoie de un audit care să stabilească ştiinţific ce şi cât s-a dat, cât l-a costat şi etcaetera. Da, în fine ! Asta-i treaba omului. Altceva voiam eu să spun. Poftim, priveşte ! zise Liluş, arătând Biblia. Scrie aici că o parte contractuală e Atotştiutorul ?

     - Da, scrie...

   - Bun. A dat raiul cu pomi, roade, floră, faună. Într-un cuvânt : de toate. Plus bonusul pentru Adam...

     - Ce bonus ?

     - I-a dat-o pe Eva şi-a zis : Adame, alege-ţi o nevastă !

     - Aşa-i !

     - Dar i-a pus şi Evei o condiţie. Te las în rai, da să nu muşti din măr ! 
     - Aşa-i...
     - Apoi ştii povestea, nu ?

     - Da. ştiu. Eva a muşcat !

     - E, asta-i dilema mea ! zise liliachiţa. Nu-nţeleg şi basta ! 
     - Ce ?
     - Le ştie Atotştiutorul pe toate ?

     - Le ştie !

     - Şi cum de n-a ştiut ce-o să facă Eva ?

    E, aici m-am blocat eu, da şi liliacul patron al firmei de transport aerian autorizat. Că era acolo înconjurat de urecheaţi şi o tăcere groasă ca la film. Toţi îşi storceau creierii să dezlege enigma. Da tot Liluş a spart suspansul :

     - Păi, vedeţi ? 

     - Ce să vedem ? grăi asociatul unic.

     - Atotştiutorul a ştiut ! A ştiut da n-a spus !

     - Ce n-a spus ?

     - Că raiul are o hibă !

     - Da de ce n-a spus? se auzi deodată o voce neştiută, străină.

    Iniţial, nu s-a ştiut de unde vine. Dar i-am descoperit sursa undeva la marginea bagdadiei, lângă cuib şi iatagan. Pe ciurul de făină urcase o gânganie extraordinară. Nu mai spun şi cum sta : turceşte, ca la ea acasă.