14 ianuarie 2011

    Nu ştiu cum, când a făcut-o. Da Hamad e la mine în odaie. O fi intrat printre picioarele stăpânului, când s-a dus nu ştiu unde. Apoi ştiţi cum e. De-ale lui Hamad. Lugu-lugu, ce faci Frăgezico, de mult nu te-am văzut. Şi s-a aşezat lipit de mine în fotoliu. Tocmai mă uitam la televizor. Era o chestie cu ea şi el, iubire în flăcări, suspans, trădări. secrete. Şi vestimentaţii şic, extraordinar de interesante. Nu mai zic de vilă, maşină, piscina de vis. Chiar şi Hamad privea hipnotizat la profunzimile naturii umane. Şi încet, ca din întâmplare, a dus gheruţa pe după umăr şi mi-a răsucit un flocuţ lângă ureche. Apoi a coborât-o lin la primul sân, apoi la al doilea, al treilea. Aşa-mi atingea sfârcul că nu mai ştiam nici să-mi număr ţâţele. M-a şi pupat ca-n filmul de la televizor şi după aia - hm ! Cum care aia ? E, ştiţi voi ! Da să vezi ce-a făcut Hamad după aia : a-nceput să sară ca nebunu de pe-un fotoliu pe altul. Apoi pe canapeaua de răchită şi acolo din carte-n carte. Din Călătoriile lui Gulliver a sărit pe Charles Perrault şi Motanul încălţat. Nu mai ştiu care a fost ordinea zbenguielii la Figmund Sreud şi Psihologia inconştientului încolăcită cu ieroglifele lui Dimitrie Cantemir. De pe Istoria unui idiot scrisă de el însuşi a lunecat pe Cum să fii o lady/Cum să fii un gentleman, deschisă la "O lady se gândeşte bine înainte de a spune ceva". Pe măsuţă era şi puPICI !, romanţ matrimonial. Sunt o visătoare incurabilă... nu fiţi măgari că vă pun să spălaţi vasele !!! numi place marginea periferiei !!!!!!!!! Deodată, pe cuier a zărit căciula stăpânului. Stă acolo ca-n fiecare zi, la hodină. Da cotoiul are o nedumerire.

     - Fă ! zice. Iar a plecat stăpânu cu capu gol !

     - Ba nu-i gol ! 

     - Da cum ?

     - Descoperit !

    De fapt, nici descoperit nu e. Stăpânu are două căciuli. Una e aia brumărie, cu care a şi plecat. Iar astalantă a rămas pe cuier. E neagră, cu blană la interior. Da-i întoarsă şi spre exterior, răsfrântă-n sus pe margini. Pe-afară-i lucie ca o caschetă de neamţ la război. În vârf are un bumb şi de jur împrejur o cureluşă. Habar n-am de ce se tot uită Hamad la cozoroc. 

     - Fă ! zice, mirat foarte. Vezi cozorocu ăsta ?

     - Îl văd...

     - Deasupra n-are pic de blană...
     - Şi ?
     - Da are dedesubt !
     - Aşa...
     - Păi, la ce foloseşte blana sub cozoroc ?!!
     De ! Mereu lunecă Hamad pe subtila întrepătrundere dintre frumos şi util. Da până s-i explic taina, la geam s-a iţit motanul Andreluşa. Şi făcea nişte semne atât de disperate, încât ne-am şi repezit glonţ la geam. Ce-am văzut, vă spun sincer, ne-a lăsat mască. Spre cerul albastru suia un pluton de quokka având pe capete nişte căciuli absolut identice. Toate cu bumb în vârf şi blană sub cozoroc.