NAŞTEREA, VIAŢA ŞI MOARTEA  EMILIEI BOICUŞ

     Ciudat noiembrie. Chiar straniu. Cald ca vara. Cotoii Hamad şi Andreluşa o fluieră  din cireş pe mâţa Santana, noua senzaţie din mahala. Sau Satana. Urecheata Liluş a sosit în vizită la familia Hupăl Pupăl din vârf de stâlp. Oferă întâi doamnei un spectaculos smoc de sanvitalia şi toona sinensis. Apoi o sărută pe ambii obraji, zicând : Bine te-am găsit, dragă verişoară ! Uluit, consortul Luca din Efes se tot întreabă de unde-a răsărit şi sublima verişoară aidoma unui nyctalus noctula. Nici prea frumoasa liliac de amurg n-a explicat. Cert e că au petrecut împreună clipe deosebit de fericite. S-a mâncat, s-a şi dansat de două ori suita pentru cip-cirip. A sosit şi de puţini cunoscutul boicuş din vale. E paznic la fallopia, basilicum, taxus baccata, sălcii şi tot felul de plante pentru nevăzători. Din anthemis tinctoria a adus o ofrandă şi pentru cititorii captivi de literatură. Chiar acest dar ciudat m-a şi făcut extrem de curioasă. Ia să văd, zic, ce mai scrie stăpânu Hilimon. Şi, mai cu seamă, în ce scop. S-o înţelege ceva ? Că eu, se ştie, mă uit ca mâţa-n calendar. Aflu, de pildă, că s-a făcut un pod peste Marea Neagră. Hm ! Ca şi cum marea ar fi un râuleţ. Merg oamenii pe podul ţinut în văzduh de Luna din cer. Din partea ailaltă vine îngerul. Coboară în Dobrogea şi întreabă ceva de crapă neuronu : De ce n-aţi făcut şi voi un pod ? Păi, există deja şi are la capete un averisment : NU FURAŢI LUNA ! Păi, cum ? Luna e satelit, nu portofel. Cum s-o furi ? Trece pe pod şi-un trin învălit într-un prav alb, un fel de lutu. Înlăuntru, oameni de lut : blonde, brunete, un tânăr cu ochi albaştri. Tare ciudat stăpânu. Ia să văd ce mai scrie azi, după întoarcerea de la cimitir. Ştiu că acolo a zăbovit lângă un arbust acoperind o cruce. În stufăriş hodineau un liliac de amurg alături de Molopes, pasărea văduvă. Fiecare cu un snop de plante pentru nevăzători în plisc. S-a uitat stăpânu îndelung, uimit. Apoi, lângă fallopia, basilicum, taxus baccata, anthemis tinctoria, a adăugat numele de pe nişte cruci, pietre, forme incerte.

     Emilia Boicuş

     Născută : 1960

     Şfichi Valentin

     1928 - 1998

       Bălan Marius

     1961 - 1985

     Am plecat de pe pămînt

     Şi-am lăsat pe mulţi plângând

     Nepoţi, sore şi părinţi

     Toţi cu sufletul zdrobiţi.

    Tânăr, săracu ! Normal că-l plâng toţi. Da tot nu pricep ce vrea stăpânu.

     Mihalache Ioan

     1954 - 1997

     Viaţa-i scurtă zbuciumată,

     Sub o cruce faci popas.

     Şi aştepţi o lumânare

     De la cei ce au rămas.

     Hm ! Generaţia Emilia Boicuş. Un pic mai copt.

     Sofian Natalia şi Elen

     Viaţa asta-i bun perdut

     Când n-o trăieşti cum ai vrut !

     Cam aşa-i. Şi ? Care-i sensul ? Încotro, stăpâne ?

     Zeldu Blumenfeld

     Perla Rozentzweig

     Burah Hana

     Ghers Teiltelroith din Podu Eloei

     Surica Iţic

     6 adar 1946

     Iancu Tova

     22 nisan 5706

     Blauer Simon

   Cred că Podu Eloei e Podu Iloaiei. Da ciudată cruce are Emilia Boicuş. Anul naşterii şi atât. Ba nu ! Acu văd ! Mai jos e un textuleţ aproape invizibil : Brusc, au trecut 50 ani. Prea brusc. Sincer, nu mai înţeleg nimic. E şi explicabil. Stăpânu scrie pe un ecran peste care se aşează întruna un prav alb, incert. Ceva ca un fel de lutu.