MOLOPES, PASĂREA VĂDUVĂ
În care se vorbeşte foarte frumos despre găina Fengula, despre soră-sa Molopes, pasărea văduvă, despre cucoşul Alexander Jan Alert şi Şcoala Superioară pentru Proşti şi Proaste, despre Mara lui Ioan Slavici şi Plumb de George Bacovia, despre fel de fel de întâmplări, melanholii, secrete şi alte prostii mai mari ca tine. De fapt, găina Fengula turuie întruna pe-o cracă de nu mai ştii cum, când şi de ce s-o opreşti.
Nu ştiu cum a urcat găina Fengula în cireş. O fi sărit de pe cutia electrică Warmewellenheizgerat 2000 W direct pe gard. Şi de-acolo pe-o cracă, lângă cotoii Hamad şi Andreluşa. Numele complet pare o invenţie : Fengula di Preciosa Katerinka. Da nu-i adevărat. E numele real dat de stăpâna Citi Hop Zdup, profă de angleză. Îi mai zice şi Filareta, deşi nu-i gară în Bucureşti. Şi, ca orice găină, nu se ştie clar cum a ajuns în cireş. Unde a şi răcnit către bieţii motani Hamad şi Andreluşa :
- Bă !
- Ce-i, fă ? s-au spăriet ăia. Ce zbieri aşa ?
- Ce-i, fă ? s-au spăriet ăia. Ce zbieri aşa ?
- M-a dat ăla în judecată !
- Cine ? zise Andreluşa, uimit.
- Alexander Jan Alert !
- Ce Jan Alert, fă ?
- Cucoşu ! Boul de Alexander ! M-a dat în judecată că nu mă mărit cu el !
- Hai, las-o !
- Da ! A zis că aşa-i corect. Mergi la judecător pentru divorţ, aşa trebuie şi la căsătorie ! Care nu vrea, merge la jude ! Şi te mărită el !
- Cum asta ?
- Uite-aşa ! Fengula di Preciosa Katerinka, de bunăvoie şi nesilită de nimeni iei în căsătorie pe Alexander Jan Alert sau te băgăm în mă-ta ? Asta-i. Statu ia taxa şi judele pune ştampila pe certificat. Afli de-acolo şi cum te cheamă : Fengula di Alexander Jan Alert !
- Zău ! Şi a-nceput procesu ?
- Cum să nu ? Poftim, uite şi citaţia ! zise găina, scoţând hârtia de sub pene.
- Hai, las-o !
- Da ! A zis că aşa-i corect. Mergi la judecător pentru divorţ, aşa trebuie şi la căsătorie ! Care nu vrea, merge la jude ! Şi te mărită el !
- Cum asta ?
- Uite-aşa ! Fengula di Preciosa Katerinka, de bunăvoie şi nesilită de nimeni iei în căsătorie pe Alexander Jan Alert sau te băgăm în mă-ta ? Asta-i. Statu ia taxa şi judele pune ştampila pe certificat. Afli de-acolo şi cum te cheamă : Fengula di Alexander Jan Alert !
- Zău ! Şi a-nceput procesu ?
- Cum să nu ? Poftim, uite şi citaţia ! zise găina, scoţând hârtia de sub pene.
Treaba e că, odată cu hârtia, de sub aripă a picat şi Chiţ TV Chiţ Chiţ, cel mai rapid şoarec din mahala. Huştiuliuc ! şi iată-l din nou în poveste. Chiar foarte rapid, de era să-şi frângă gâtul. Noroc că-n ultima clipă s-a prins de-o cracă. S-a rotit sprinten şi, cum a văzut motanii, a şi-nceput să urle ca la miting :
- Uraaaaa ! Ura-ura-uraaaaa !
- Ce vrei, mă ? îl priviră cotoii, şocaţi.
Imediat începu Chiţ cu miloaga :
- Hai, mă ! Ce dracu ! Mâncaţi-mă şi pe mine !
- ...'te, mă, de-aici ! zise Hamad, răsucind o frunză.
- Hai, nene ! Că rămân nemâncat şi mă fac de râs !
- Iaca, na ! interveni Fengula. Păi, de ce ?!
- Păi, ai văzut tu şoarec mort de bătrâneţe ?!!
- Io-te-a dracu ! Şi io te-am salvat de cucoş ! se minună Fengula.
- Care cucoş ? sări Andreluşa, curios.
- Alexander Jan Alert. Mi l-a dăruit pe ăsta la logodnă ! zise găina, arătând şoarecul.
- Da ce să faci cu el ?
- Sonerie !
- Poftim ?!!
- Alexander spune că-i simplu. Prima lucrare e să-l vâri într-o gaură, un cotlonaş făcut în stâlpul din stânga al porţii. La nivelul ochilor, unde-i soneria obişnuită. După ce l-ai băgat acolo, aşezi în faţa găurii o lupă de-aia care măreşte de şapte ori. E, când vine vizitatoru şi vrea să sune, normal că vede acolo un şoarec cât şapte şi se sparie ca de dracu. Ţipă, urlă şi scoate limboiul de-un cot. Evident că, văzând ditai limboiul, se sparie şi şoarecul rău de tot. Şi dă-i şi urlă amândoi până iese stăpânu din casă. Că iese, n-o fi surd. Normal că la aşa tămbălău pune mâna pe par şi strigă ca-n filme : Care urli, mă, la poarta mea ? E, atunci se petrece fenomenul...
- Ce fenomen ?
- Da nu-i clar ? Musafirului i se stinge pe loc şi ultima picătură de curaj văzând un şoarec cât şapte şi pe stăpân cu paru-n mână. Şi ce crezi că face ? Simplu : o ia din loc şi nu se mai întoarce-n veci la poarta aia blestemată !
- Şi rămâne veşnic gazda fără musafiri ?
- Asta şi vrea ! E visul omului cu boltă !
- Ce boltă ?
- Viţa de vie, frate ! Boltă, aia de urcă pe casă. O lucrează omu tot anu. Tăiat, bibilit, urcat pe scară, luat două-trei trânte gospodăreşti. O culegi, urci, iar balanga şi iar pici. Uneori şi de pe casă. Că urci, e poamă şi pe-acolo. Apoi vine musafiru toamna şi-ţi bea vinu ! Da vine panarama cu tot cu nevastă !
- Numa toamna ?
- Daaa ! La tăiat, cules - nexam ! Nu te calcă niciun musafir !
- Aşa ai decis să nu te măriţi cu Alexander ?
- Păi ce, eşti nebun ? Cum să pui la poartă aşa sonerie ?
- De ! Ai şi tu dreptate...
- Da cucoşu insistă că nu, că da, că am promis. Am făcut şi logodnă, mi-a dat şi inel...
- Serios ? zise Hamad.
- Daaaa ! Fii atent ce piesă a croit. Întâi s-a pus într-un genunchi, ca la televizor. Apoi a băgat mâinile pe sub pene şi hop ! ce crezi ? L-a scos de-acolo pe şoarecul Chiţ cu un inel ca africanii pe gât. Şi-a zis dintr-un suflet : Veşnica şi neţărmurita mea Fengulă ! Primeşte cadoul meu de logodnă, plus bonusul : un milion de pupături !
- Serios ? zise Hamad.
- Daaaa ! Fii atent ce piesă a croit. Întâi s-a pus într-un genunchi, ca la televizor. Apoi a băgat mâinile pe sub pene şi hop ! ce crezi ? L-a scos de-acolo pe şoarecul Chiţ cu un inel ca africanii pe gât. Şi-a zis dintr-un suflet : Veşnica şi neţărmurita mea Fengulă ! Primeşte cadoul meu de logodnă, plus bonusul : un milion de pupături !
- Aşa. Şi ?
- Apoi a zis să-i scot inelul şi să-l bag la deştul de logodnă...
- Care deşt ?
- Ăla de-i zice scurmac...
- Care deşt ?
- Ăla de-i zice scurmac...
- Bine. Şi ?
- Da ce fac cu şoarecul ? am zis...
- Şi ce-a răspuns ?
- Sonerie ! Fă-l sonerie ! a zis...
- Stai, fă ! interveni Hamad. Asta ai mai zis-o...
- Ce ?
- Chestia cu soneria...
- Când ?
- Adineauri...
- Păi, normal c-am zis-o ...
- Fă ! Tu eşti cam scrântită !
- Serios ?
- Dacă-ţi spun...
- Ce spui ?
- D'aia nu te ia ăla...
- Care ăla ?
- Alexander...
- Ba eu nu-l iau !
- Aiurea !
- N-auzi ! Mi-a dat şi sonerie !
- Asta ai mai spus...
- Când ?
- De vreo două ori...
- Eu am o bănuială ! interveni Andreluşa. Ia zi-i, fă ! Tu eşti aia cu unde infraroşii ?
- Nu ! Aia-i sora Molopes...
- Care Molopes ?
- Pasărea văduvă...
- Figmund ! zise Hamad, scurt.
- Da, da ! întări Andreluşa. Figmund !
Habar n-am dacă Fengula o fi auzit ori nu de Figumnd. Cine e, cum e, cât e. Nici nu cred că-i foarte interesată. Cert e că şi-nceput să deapăne pe loc altă poveste de familie. Da cum să zic ? Din aia nemaipomenită, fenomenală.
Habar n-am dacă Fengula o fi auzit ori nu de Figumnd. Cine e, cum e, cât e. Nici nu cred că-i foarte interesată. Cert e că şi-nceput să deapăne pe loc altă poveste de familie. Da cum să zic ? Din aia nemaipomenită, fenomenală.
- Sora Molopes, zice, a fost mai anţărţ în Coreea de Nord. Unde, în calitatea sa de om de ştiinţă şi traducător de romane, era cât pe ce s-o păţească. Cum era şi spion, a vrut, chipurile, să facă un cadou republicii democrate populare : romanul Mara de Ioan Slavici, tradus gratis în coreeană. Că asta se cere democratic acolo : vădane cu năcazuri în capitalism. Da de fapt, Molopes ţintea sustragerea unui secret coreean...
- Ce secret ?
- Încălzirea cu infraroşii. E specialistă la încălzirea prin pardoseală, folosită şi de romani. Da auzise că asiaticii au inventat ceva care funcţionează ca soarele : undele infraroşii încălzesc obiectul, nu şi aerul. Minunata invenţie te scapă de toate : mucegai, fel de fel de ramatizme, cancer şi alte boli grele. Numa că Molopes greşise locaţia : nu coreenii din nord, ci ăia din sud au patentul. Da odată ajunsă aiurea în nord, a trebuit să joace teatru ca să nu se prindă ăia...
- Aha ! Şi cum a făcut ?
- Ştiindu-le bâzdâcul cu vădane triste în capitalism, le-a oferit-o gratis pe Mara. A făcut o prezentare lux, alea alea, cu cenzură legală şi secretar de partid foarte atent. Cum era şi foarte dibaci, a arătat deodată textul scris chiar de Slavici : A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc.
- Aha ! Şi cum a făcut ?
- Ştiindu-le bâzdâcul cu vădane triste în capitalism, le-a oferit-o gratis pe Mara. A făcut o prezentare lux, alea alea, cu cenzură legală şi secretar de partid foarte atent. Cum era şi foarte dibaci, a arătat deodată textul scris chiar de Slavici : A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc.
- Şi care-i treaba ?
- Păi, logic, secretarul a-ntrebat cine-i Dumnezeu. Unde lucrează, care-i arborele genealogic, originea sănătoasă etc.
- Da, da ! Se-nţelege ! acceptară ascultătorii.
- Aşa că, foarte calmă, Molopes a dat explicaţia ştiinţifică : textele din ediţia de faţă sunt reproduse după cum urmează. Romanul Mara este reprodus după : Ioan Slavici, opere, vol. VII, ediţie îngrijită de C. Mohanu, Bucureşti, editura Minerva, 1973 ; nuvela Moara cu noroc este reprodusă după : Ioan Slavici, Opere, vol. II, ediţie îngrijită de Teofil Teaha, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1967 ; nuvela Pădureanca este reprodusă după : Ioan Slavici, Opere, vol. III, ediţie îngrijită de... Da Molopes n-a apucat să spună tot...
- Da, da ! Se-nţelege ! acceptară ascultătorii.
- Aşa că, foarte calmă, Molopes a dat explicaţia ştiinţifică : textele din ediţia de faţă sunt reproduse după cum urmează. Romanul Mara este reprodus după : Ioan Slavici, opere, vol. VII, ediţie îngrijită de C. Mohanu, Bucureşti, editura Minerva, 1973 ; nuvela Moara cu noroc este reprodusă după : Ioan Slavici, Opere, vol. II, ediţie îngrijită de Teofil Teaha, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1967 ; nuvela Pădureanca este reprodusă după : Ioan Slavici, Opere, vol. III, ediţie îngrijită de... Da Molopes n-a apucat să spună tot...
- De ce ?
- Pentru că, după ce s-a uitat lung la soru-mea, secretarul a zis aşa : Care moară cu noroc, tovarăşa, ce pădureancă ? Noi vorbeam de Mara. Şi uite cam ce aflăm chiar din prima pagină. Cică Bârzovanu, bărbatu Marei, era un beţiv, şedea mai mult la birt. Adică usca tot. Şi ce crezi că lasă nevestei şi copiilor după moarte ? Poftim : casa pe care i-a dat-o mumă-sa, două sute de pruni pe valea Murăşului şi via din dealul despre Păuliş !
- Şi ?
- Păi, tovarăşa traducător, a zis secretarul, o să citească tovarăşul cititor coreean şi-o să se-ntrebe ce-o fi aia capitalism ! Dacă ăsta bea de stinge şi lasă atâtea, cum o fi la ceilalţi ?! Fii atentă şi ce face Mara după ce-a rămas vădană : negoţ ! Poftim, citeşte : cumpără de ici, vinde dincolo. Duce la Radna ce nu găseşti la Lipova ori Arad şi aduce de la Arad ce nu găseşti la Radna ori Lipova !
- Văleu !
- Asta-i speculă, tovarăşa Molopes ! Nu-i în regulă. Eu zic să schimbăm ceva pe ici pe colo. De pildă, tăiem ceva din pruni. Din două sute rămân cincizeci. Dispare şi via cu dealul de la Păuliş. Sau mai bine înlocuim integral Mara cu altă operă explozivă pentru cinicul capitalism. Sufletul chinuit al omului exploatat de om nu se izbăveşte cu vii, case, crâşme şi negoţ, ci şi cu altceva simbolic...
- Figmund ! repetă Hamad de pe cracă.
- Da ! zise Fengula, automat.
- Ce da ?
- Pregătită intens din facultate, soră-mea a făcut de îndată o analiză internă ad-hoc pornind de la un singur cuvânt zis de secretar : simbolic. Adică să fie albă, neagră, dreaptă, creaţă. Da nimic concret. Doar un simbol. E, şi până să se dumirească Molopes, a şi zis secretarul soluţia : înlocuim Mara cu Plumb de George Bacovia !
- Hai, las-o ! sări Andreluşa. Care plumb, soro ? De unde plumb în Coreea de Nord ?!!
- Şi, mă rog, se miră şi Hamad, molopes ce e ? Asta ce-o mai fi ?
Atunci a intervenit şoarecul Chiţ. Da aşa, foarte dezolat :
Atunci a intervenit şoarecul Chiţ. Da aşa, foarte dezolat :
- Băăă, da proşti mai sunteţi ! Molopes e din Africa, deşertul Kalahari. Botswana, fostă Protectoratul Bechuanaland. Nici atâta nu ştiţi ? Molopes, pasărea văduvă ! Are la coadă un impresionant penaj. Stă pe lângă pasărea rinocer în nişte arbuşti piperniciţi. Anglia a făcut pe-acolo un protectorat ca să-i apere pe botswanezi de buri. Evident că, odată cu protectoratul, au făcut şi nişte mine de diamante. Într-o bună zi, un miner băştinaş a gândit să facă şi el un protectorat în Anglia. Uitându-se aşa, în întuneric, chiar le-a zis ortacilor : Bă, vedeţi gaura asta ? Merg pe galerie până-n Anglia. Şi-o fac protectorat ca s-o apăr de franţuji !
- Şi ?
- Nu se ştie cum a dispărut ad-hoc în deşertul Kalahari !
- Cine ?
- Minerul !
- Figmund ! repetă Hamad.
- Ce Figmund, băi, tâmpiţilor ? se minună Fengula.
- Cum s-a sfârşit ? zise Hamad.
- Ce ?
- Povestea ?
- Care poveste ?
- Din Coreea de Nord...
- A ! A leşinat soru-mea !
- Văleu !
- A leşinat pe loc când i-a spus coreeanul soluţia. Vă spun şi de ce : şi-a amintit brusc cum a fost exmatriculată de la Şcoala Superioară pentru Proşti şi Proaste !
- Uau ! sări Andreluşa. Foarte interesant !
- Zău ! Cum a grăit ăla plumb, Molopes a şi picat lată !
- Hîîîî-hî-hî ! hâhâi Hamad. He, he, he ! Ne spui şi nouă ?
- Ce ?
- De ce-a leşinat...
- Cine ?
- Molopes...
- N-auzi ? De la un extemporal. Da asta n-o spun în vecii vecilor !
Şcoala Superioară pentru Proşti şi Proaste
Str. Hilimon nr. 3,14
Nume elev : MOLOPES, PASĂREA VĂDUVĂ
Clasa a VII-a B, etaj 1
Ex-temporal la limba şi literatura română
Să se comenteze capodopera simbolismului românesc : Plumb de George Bacovia.
Încep prin a scrie ex-temporal, cu liniuţă, întrucât Plumb este o capodoperă a simbolismului românesc. Toate capodoperele sunt ex-temporale. Şi continui la fel : afirmaţia e complet eronată. Spun asta cu toată preţuirea pentru Şcoala Superioară pentru Proşti şi Proaste, lăcaşul educativ în care ne aflăm. Soru-mea Fengula di Preciosa Katerinka şi însuşi George Bacovia sunt de cu totul altă părere. Iar eu, Molopes, pasărea văduvă, vin şi întreb : ce-o fi, oare, simbolismul ? Să facem mai întâi ce-i ştiinţific : socoteala matematică. La prima lectură a frazelor anterioare ies trei persoane care au sesizat eroarea. La a doua ies însă patru : eu, Molopes, Fengula şi George Bacovia. Sau cinci la tipărire, dacă scapi o virgulă-n plus : George, Bacovia. Şase, dacă mai scapi una şi la Preciosa, Katerinka. Şapte, dacă la Molopes, pasărea văduvă, socotim şi pasărea. Astfel aflăm ce-i omul în simbolism : un nimic ceva mai dens. E ca Dumnezeu : simbolic. De ce există Dumnezeu ? Simplu : avem nevoie de el. În fine, să vedem despre ce-i vorba. Am o soră, Fengula di Preciosa Katerinka, care spune că dubiile poemului Plumb sunt înlăturate din primul vers al strofei a doua. Ca să înţelegem, să ştim despre ce vorbim, îl reproduc integral.
Plumb
Dormeau adânc sicriele de plumb,
Şi flori de plumb şi funerar vestmânt -
Stam singur în cavou... şi era vânt...
Şi scârţâiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort şi era frig
Şi-i atârnau aripile de plumb.
Deci : Dormea întors amorul meu de plumb. Întrebarea e : de ce doarme în poziţia asta ? Păi, e simplu : a fost întors. Adică vorbim despre necrofilie. Perversiune sexuală. Practicarea relaţiilor cu cadavre. Substantiv feminin : o necrofilie, două necrofilii. Din francezul necrophilie. I se mai spune şi necrosadism. Stam singur în cavou. Stam singur lângă mort. Şi-am început să-l strig. Şi scârţâiau coroanele de plumb ! Păi, cred şi eu că scârţâie ! În fapt, simbolismul poemului Plumb e descrierea rece şi vinovată a unei scene sexuale dintr-un cavou. Nu suntem departe, ci tot mai aproape de Figmund. Sentimente inconştiente. Eu cred, într-adevăr, că opoziţia dintre conştient şi inconştient nu se poate aplica în cazul pulsiunii. O pulsiune nu poate deveni niciodată obiect al conştiinţei, ci doar ideea care o reprezintă. Nici în inconştient pulsiunea nu poate fi altfel reprezentată decât prin intermediul unei reprezentări. Dacă pulsiunea n-ar fi legată de o reprezentare sau dacă ea nu ar apărea ca o stare afectivă, atunci noi n-am şti nimic despre ea. În fine, iată adevărul. În istoria de faţă se dezleagă pentru todeauna enigma despre
MOLOPES, PASĂREA VADUVĂ
În care se vorbeşte foarte frumos despre găina Fengula, despre soră-sa Molopes, pasărea văduvă, despre cucoşul Alexander Jan Alert şi Şcoala Superioară pentru Proşti şi Proaste, despre Mara lui Ioan Slavici şi Plumb de George Bacovia, despre fel de fel de întâmplări, melanholii, secrete şi alte prostii mai mari ca tine. De fapt, găina Fengula turuie întruna pe-o cracă de nu mai ştii cum, când şi de ce s-o opreşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu