9 mai 2013

     Sunt mulţumită. Eu aşa cred. Treaba e că nu ştiu cum e când eşti fericit. Am auzit vorbindu-se. Dar nu ştiu clar cum e. Poate e atunci când visezi frumos. Sau când visezi pur şi simplu. Dormi, visezi. Şi nu mai ştii mare lucru. Dar-mi-te să şi pricepi.

                                                                                

                                              @ @ @

ISTORIA UNUI NUC

În care Molopes, pasărea văduvă, declanşează războiul din Coreea.  La taifas participă un câne, câţiva motani, un şoarec, nişte păsăruici şi alte fiinţe rareori văzute. Nu însă şi Crăcănata lui Avrum, care şi-a tăiat nucul.

     Cânele Vadim iese din cuşcă invers, cu steagul înainte. Apoi tătă floaca şi, în fine, capu. Cum l-a văzut, motanu Hamad i-a şi urlat în ureche : 

     - Bomba - buuuuuum !

      Ca fântâna hui capu lui Vadim.

     - Băi, tâmpitule ! strigă, cu laba pe-un par.

     Din ureche sări şi Chiţ, zbierând ca apucatu la motan :

     - Ce urli aşa, boule ?

     - Ete, na ! râse găina Fengula pe-un leaţ. Da tu ce cauţi acolo ?

     Explicaţia e simplă. Chiţ TV Chiţ Chiţ, cel mai rapid şoarec din mahala, trăise vreo lună sub aripa Fengulei di Preciosa Katerinka. Da asta de, ca găina : s-a împăcat cu logodnicul cucoş Alexander Jan Alert. Nu se ştie ce i-o fi zis ăsta, lugu - lugu pe colo şi dincolo. Şi hop cu sfârla sub aripă. Unde, normal, se afla şoarecul Freudică. Şi, mă rog, asta e. De unde-atâta loc pentru doi ? Aşa că hopa un brânciuleţ şi s-a dus Chiţ de-a berbeleaca. Hâşti în praf. Acu, unde să stea ? Că vine cald, frig, draci, laci. Şi s-a pripăşit în urechea lui Vadim. Unde-i bine tare de tot şi convine la amândoi. Uite cum e povestea. Chiţ ăsta, face cam aşa când doarme : Fiooorla firla fior fior fior ! Fiooorla firla fior fior fior ! E, numitul fiorlăit îi dă cânelui aşa o stare, că doarme ca-n sânu lui Avram. Chiţ e şi foarte priceput. Văzând că vine curent de-afară, a pus la intrare un paravan pe care a scris clar : Nu trântiţi uşa ! Şi poftim, a venit motanu Hamad să urle ca Tarzan. Văzând paru lui Vadim, s-a şi explicat îndată :

     - Stai aşa ! Stai c-a-nceput războiu !

     - Ce război ? Unde ? se minună Vadim.

     - În Coreea !

     Vadim lăsă ghioaga-n jos, complet dezarmat. Zise :

     - E aia unde-a fost văduva Molopes ?

     - Cam pe-acolo ! Peninsula Coreea !

     - Aşa ! zise şi Fengula. Spune ! Ce război ?

     - Da, da ! confirmă Hamad, privind gurile căscate.

     Erau acolo mai toţi. Motanul Andreluşa, familia Hupăl Pupăl. Dincolo de gard e al păgubiţilor sfânt Mina şi o droaie de purici fără altă treabă. Nu se ştie de ce, da găina Fengula venise cu Alexander Jan Alert. Se adunaseră cam toţi, chemaţi nechemaţi, semn că era ceva foarte important.

     - Da, mă ! continuă Hamad. E rezbel în Coreea !

     - Aşa ! zise Chiţ, cu gura căscată.

     - Da-i naşpa cine l-a provocat !

     - Cine ?

     - Molopes, pasărea văduvă ! grăi motanul, spre uimirea tuturor.

     - Cum asta ?!! îngăimă Fengula, sora lui Molopes.

     - Vă amintiţi Mara lui Ioan Slavici ? E, cam asta-i. Şmecheriile Marei, negoţul şi alte alea au ajuns la urechea Comandantului Suprem. I-a spus tot secretarul de partid. Treaba e c-a spus şi de ailaltă !

     - Care ?

     - Necrofilia ! Sex cu cadavre. Plumb de George Bacovia ! Cum a auzit, a şi leşinat !

     - Cine ?

     - Comandantul Suprem !

     - Uau !

     Hamad continuă de îndată :

     - În cădere, a picat peste buton !

     - Ce buton ?

   - Ăla cu bomba ! I-am spus adineauri lui Vadim !  Bomba - buuuuuuum !

     - Ce ?!!

     - Bumba - bomba - buuuuuuum ! 

   Hm ! Gluma-i glumă, da asta-i groasă rău de tot. În aparenţă, implică doar Mara, Plumb şi Uniunea Scriitorilor. Dai o bere, două, scrii o carte două. Şi intri. 

     - Treaba e că are efecte şi prin grădini ! continuă Hamad.

     - Cine ?

     - Rezbelul din Coreea ! De pildă, Crăcănata lui Avrum şi-a tăiat nucu !

     - Văleu ! sări madam Hupăl Pupăl. Când asta ?

   - Ieri ! Au venit unii c-o maşinoaie. Plus scară, caschete, drujbă. Într-o oră s-a sfârşit. S-a dus nucul jos cât a-i clipi !

   Familia Hupăl Pupăl chiar era stană. Doamnei i-a scăpat o lacrimă uite-aşa de mare. Luca din Efes se foi de pe-un picior pe altul. Mă rog, rezbel în Coreea. Ştia câte ceva de la văru Hupcăilă. Îşi trăia veacu pe-acolo, într-un stufăriş. Şi, deodată, bomba bum. Fugeau ăia prin cazărmi ca la sfârşitul lumii. Şi tu, păsărică, unde fugi, ce să faci ? S-o spăriet Hupcăilă şi mintenaş s-o cărat din peninsulă. Fâââââl-fââââl, dă-i peste Asia, Caucaz şi Europa. Şi s-a oprit ici, pe hornul Lizdăkinei. A stat, s-a hodinit. Dracu ştie cu cine-a vorbit, ce-o fi spus. Nu-i clar de ce-a stat o noapte pe hornul masonic. Stâlpul familiei Hupăl Pupăl era la doi paşi. Da acolo n-a ajuns deodată. Are praf în ochi de la bombă sau e deochiat. E şi un zvon. Cic-ar fi nu'ş ce discuţii la Phenian despre Mara lui Slavici şi Plumb de George Bacovia. Negoţ şi socoteli cu un secretar de partid. Când s-a auzit şi de necrofilie a ieşit foc şi pară. Vecina Crăcănatei lui Avrum spune că-i normal întrucât s-au folosit şi fitile. Da asta-i nebună, n-ai timp s-o crezi. Că i-a spus ceva Hupcăilă ori o fi ascultat sub horn, habar n-am. Cert e că i-a adus imediat pe ăştia cu maşinoaie, scară, drujbă şi caschete ca la Bagdad. Şi s-a dus nucu într-o oră. Acu e praf la pământ. Explicaţia e incertă. Cică ar fi ceva cu lăţimea ori înălţimea exagerată. Mai rar aşa nuc. La război era ca stejarul din Borzeşti : reper militar. Iar pentru familia Hupăl Pupăl era escala spre pârâu. Aterizau în nuc dimineaţa. Zvâc din stâlp şi gata. Stăteau oleacă prin frunziş. Vedeau grădini primprejur, ogrăzi, aer şi vaer cât cuprinde. Şi-oleacă de bârfă. Apoi zvârrrr ! de-a latu spre pârâu.

     Acu nu se mai înţelege nimic.

     Crăcănata lui Avrum a tăiat nucul.

     Aşa, deodată.

                                             @ @ @

     Cred că ştiu ce-i fericirea. O cantitate mai mică sau mai mare de speranţă.