11 august

   Acum, când Dix al Treilea şi-a frânt gheruţa, mărturisesc că Dix al Doilea a fost înmormântat cu fanfară. E interzisă de mult, cică nu-i bine. Da pe Dix nu l-am dus la cimitir, ci la veşnicia pentru mâţe : în fundu grădinii. Stăpânu Hilimon l-a dat jos pe Hamad din cireş, şi-a  pus în loc ţâganii. Da nu chiar în persoană, ca să fumeze şi să stea la flencăneli. Nu. I-a înlocuit cu o măgăoaie neagră legată de-o cracă. Dinlăuntru se-aude fanfara pentru nunţi şi înmormântări. Cu goarne, fligoarne, dobe, darabane, chitări, acordeoane. Muzică la conservă cu balcanici, chiuituri, lacrămi, jelanii. Şi că la nunta mea a căzut o stea. Trupşorul lui Dix e într-un sicriuaş încropit dintr-o cutiuţă de răchiţi împletite. Ţinea acolo stăpânu tăt felul de fleacuri. Nişte bunghi, un farfic, aţe, ace. Plus butonii lui Garabet şi stiletul de mason al Lizdăkinei. Săracu Dix e dus în cutiuţa ţinută în palmele întinse ca mitropolitul. În copca mâinii stângi sunt eu, Frăgezica, mai aproape de inimă. În dreapta e Hamad, cu ochii fixaţi pe cutiuţă. Sus, pe umărul drept, e Maica Domnului. Ca să nu pice, se ţine de-un bumb al cămăşii. La piept sunt trei părpăunchi mov şi-un stol de sfârtici. Pe trup stăruie fel de fel de păsări paradis, un hultan, nişte sticleţi, şopârle cât lumea. Pluteşte în văzduh un pluton de quokka-nimb cu suliţi întinse. Jos, lângă piciorul din stânga, motanul Andreluşa plânge în hohote. Are la gât o batistuţă cu anafură şi busuioc. Mâţa Fofelia e lângă Bălăurelul lui Bohomond. Ideograma din Gâl Gâl calcă sfios prin stavila de craştaveţi. Mii de gnişcocoriţe umplu cărăruia dintre hrean şi busuioc. Masculii în ceacşiri, muierile în cabaniţă domnească. Două au contâş cu ceapraz de fir şi profim de samur. Întind acordeonul şepte dintr-o parte, şepte din ailaltă. Tocmai a fost scos cu răngi, cherpedine şi funii din măgăoaia fanfarei pentru nunţi şi înmormântări. În fundu grădinii aşteaptă Iermolai, şarpele casei. Îmbrăcat în haina cu mâneci despicate de-i spune cepchen. Pe schinarea-i ca luna lucesc solzii rogvaiv pentru ocazii speciale. Iermolai a săpat şi groapa. Acum e acolo. Aşteaptă cu ochi incerţi, insondabili. Nimeni nu ştie dacă râde ori plânge. Stăpânu lasă cutiuţa-n groapă. Aruncă şi-un bulgăr de pământ pe ea. Şi gata. Dix al Doilea s-a dus. Nu mai e. Apoi stăpânu şede frânt pe cheatra de vineri a lui Iermolai. Din bozunar scoate un zlot tătărăsc vechiu. Îl aruncă-n văzduh, priveşte. Oare cum, unde pică ? Eu ştiu două locuri. Pe umărul cel drept, unde-i Maica Domnului. Sau pe cel stâng. Unde-i darul tuturor fiinţelor de lut : imaginaţia.