3 mai

     CEDO La Tuta se cutremură.  Intrase în zid straniul vehicul, un soi de căruţă cu roţi  şi spiţe făcute dintr-un om. Duduie şi masa prezidiului ca la trecerea sfântului Ilie prin cer. Uite-aşa fac mâinile magistraţilor pe tăblia lucind sub uriaşul candelabru taenia saginata solium. Patru porci trag uimitoarea căruţă. Măriţi şi străluciţi. Unul e alb, unul roşu, unul pătat şi unul negru. Primul e Grungarganfestrofiel. Al doilea e Sorbillgramfton. Al treilea, Glutius, al patrulea, Strafocazio. Pe sus umblă ceva, împleticindu-se. Ba pe-o rână ba pe alta, ba cu prova ba cu pupa. Se izbeşte când de-un lucru când de altul. Nu rămâne bolovan, piatră, tufă ori şanţ care să nu-şi aducă obolul în marea duduială. Acolo şi pe de lături sunt toţi slujitorii, urmaşii, vecinii şi însoţitorii prea credincioşi : Ghiftuiala, Indigestia, Mahmureala, Moţăiala, Tremuriciul alias Împleticeala, Bâlbâiala, Bâiguiala, Gălbejeala, Aiurarea, Râgâiala, Greaţa, Vărsătura, Scârnăveala. Şi se învârt roţile căruţei, fiecare ca un Giordano Bruno făcut cerc. În mijloc e osia prin om. În pământ se sprijină când capul, când şalele. Acu îs bucile în ţărână, acu îi capul. De jur împrejur,  Viaţa ca Moartea - dublă calitate, preţ la jumătate ! Dintr-un şomoiog iau foc roţile învârtindu-se ca patru Giordano Bruno. Atât ajunge : un şomoiog. Şi urcă vălvătaia până la cer. Din altă căruţă, Oana di Luna şi Aliţă Şnur împart păcatele alea bune. 
   - Hai la păcate, neamule ! Hai la păcatele alea bune ! strigă în cor Grungarganfestrofiel, Sorbillgramfton, Glutius şi Strafocazio.