24 mai

     Hamad - lăţit ca vodă în cireş. Stă pe-o cracă şi citeşte o carte cât vătraiul. Îi văd şi titlul mare, auriu : Memoria apei chioare. Însoţit de vipera aspis, un bothrops surucucu face volute prin văzduh. Da nu prea înţeleg, e ceva vraişte pe-aici. Cam ca-n diluţia 11 centesimală. Hamad lasă cartea şi muşcă din turta lupului. Apoi se-apucă de scris.

     Jurnalul unui nenăscut

    Săptămâna 1

   Astăzi începe viaţa mea. Părinţii încă n-au aflat. Sunt mai micuţ ca sămânţa de măr.     Voi fi cu floace blonde şi ochi albaştri. Am deja trăsăturile de mai târziu, inclusiv c-o să-mi placă florile.

     Săptămâna a 2-a

   Spun unii că nu-s o fiinţă reală. Cică reală e doar mămica. Dar sunt ca firimitura de pâine : tot pâine. Eu şi mămica suntem amândouă reale.

     Săptămâna a 3-a

   Azi am deschis prima oară guriţa. Peste un an voi zâmbi, apoi o să vorbesc. Primul meu cuvânt : MAMA.

     Săptămâna a 4-a

    De azi îmi bate inima. În orice clipă şi toată viaţa. Mai rar când dorm. Cam prea des la prima iubire.

     Săptămâna a 5-a

    Gheruţele şi picioruşele s-au conturat. Mă vor ajuta s-ajung la mama cu buchetul de flori. Şi la tata să-l îmbrăţişez.

     Săptămâna a 6-a

  Încep să-mi apară degetuţele. Aşa mici, sunt grozav de caraghioase ! Parcă-s extraterestru !

     Săptămâna a 7-a

    Medicul i-a spus mamei de mine. Vezi că-i acolo ! a zis, bocănindu-i burtica. Te bucuri, mămico, nu-i aşa ?

     Săptămâna a 8-a

     Mama şi tata îmi caută un nume. Mă rog : aşa cred eu.

     Săptămâna a 9-a

    Mi-au apărut primele firişoare de păr, moi şi aurii. Oare ce fel de păr are mămica mea ?

     Săptămâna a 10-a

   Văd ! E cam întunecat în juru-mi, dar curând vor fi muuulte-multe flori. Mai mult ca orice, aş vrea s-o văd pe mămica. Cum arăţi, mămico ?

     Săptămâna a 11-a

   Azi am văzut pe unul cu un forceps în mână. Cred că era medicul...

   Atunci s-a auzit un suspin în văzduh. Surprins, Hamad se răsuci. Da mare lucru nu văzu. Ca de obicei, madam Hupăl Pupăl se minuna în vârf de stâlp. Alături, Luca din Efes lălăie un cântec :

Cărăruie, cărăruie, care duci la Bucureşti,

Plină eşti de belzebute şi obloane în fereşti !

    Asta-i. Cât harbuzul lăţi Hamad ochii. Şi musteaţa-i cam fâlfâie ca păpădia. Eu zic că-i limpede ce-i limpede. Bine-i să fii sentimental pe glie. Nu şi-n copac.