11 mai

     Un vântuleţ umflă cireşul. Zgâit pe-o cracă, Hamad cântă avântat. Un telefon mobil atârnat de vârful codârlei filmează tot ca la Hollywood. Pică din cer chiar şi cuvintele. Se materializează şi fac poc - poca - poc pe cuşca lui Vadim. Ca meteoriţii sar şi se-mprăştie boabă prin ogradă :

Patru bani şi înc-un leu

Prin lumea lui Asmodeu !

Foaie verde permafrost,

Dă, Doamne, să fiu mai prost !

     - Ce spermafrost, băi, Scaraoţchi ? am zis, uimită.

     - Permafrost, toanto ! lămuri Hamad, doct.

     - Ce-i aia ?

     - Merzlotă !

     - Merz... ce ?!! am căscat ochii.

     - Pergelisol !

    De ! Am renunţat, aruncând privirea în frunziş. Şi-am rămase lemn Tănase. Nu-mi puteam închipui cum stă Hamad în pom. Poziţia era pur astronomică. Ceva între geometria euclidiană şi hexagonul facultăţilor de drept. Sau o competiţie ştiinţifică, sportivă şi cultural-artistică. A 40-a ediţie. Nu-mi vine a crede ce poate o panaramă de motan în cireş. N-am apucat să zic mâr, că m-a şi-ntrebat Hamad tam-nisam :

     - Ce face, fă, stăpânu ?

     - Care stăpân ?

     - Hilimon !

     - Stă în haulansoar !

     - Ce-i aia ? se minună Hamad.

     - Balansoar pentru lupi !
     - Ce ?!! fonfăi motanul, nedumerit.

     - Ştiinţific e howlansoar ! am lămurit ad-hoc.

     Fleoşc ! se auzi o plesnitură în vârf de stălp. Când mă uit, ce văd ? Doamna Hupăl Pupăl era c-o aripă-n şold şi una pe sus. Pălăria lui Luca din Efes zburase cât colo. Consortul îşi frecă scăfârlia şi zise uluit :

     - Ce-i, fă, tâmpito ?!! De ce dai ?
     - Spune ! se zborşi doamna.

     - Ce să spun ?

     - De ce n-ai haulansoar ?

   Fâşşşşş ! se auzi ceva în frunziş. Apoi s-a făcut acolo o găurice ca laserul. Şi am văzut clar cum se legăna un râs de copil în văzduh. Mai sus, în capătul găuricii, se hlizea Luna.