14 noiembrie

      Întâiul Demon are dreptate : lumea este percepţie. Stă lângă gard şi vorbeşte de unul singur. Sau cu un cineva ceva şi cu Dumnedzău. Nu-i clar nimic. Chiar asta zice :

      - Clar ?!! Hm ! Nu-i clar nimic...

      - Zău ? se auzi mirarea din văzduh.

     - Da, da ! Îţi spun eu : totul este percepţie. Lumea există şi e cum e în funcţie de senzorii fiecăruia. Lumină, întuneric, viteză, pământ, cosmos, infinit. Tereştri şi extratereştri. Omul percepe lumină pe pământ şi întuneric în cosmos. Simte, vede cum poate. Extraterestrul percepe invers. Vine de departe şi se uită la Terra. Atmosferă, pământ, om, mâţă. Şi vede ce vede pământeanul ? Pământ, om, mâţă ? Da de unde ! Pentru el, lumina de-aici e întuneric. Cosmosul invers. Neştiut, nevăzut, necunoscut... 

      - Ce vorbeşti ?

      - Dar şi el e pentru om la fel de nevăzut... 

      - Care el ?

      - Mă rog : El.

      Atunci apăru Aliţă Şnur. 

      Nu ştiu ce face, de ce, unde merge. 

      Altceva e limpede. 

      Aliţă urcă drumul privind spre ceruri.