7 mai

Coboară dealul Chiţ TV Chiţ Chiţ, cel mai rapid şoarec din mahala. Călare pe-o bicicletă, cu un coif pe cap, să nu se accidenteze. Are în portbagaj un harbuz cât caşcavalul modificat genetic. Dracu ştie pentru ce. Nişte chestii fără rost sunt scrijelate pe coajă : Previzualizaţi ! Postare nefinalizată ! C-o mână pe ghidon şi cu ailaltă cozoroc la ochi, cântă de răsună valea :

Tare-i frig şi iară frig,

S-a făcut puţa covrig !

Ca schija de la obuz,

E sâmbura de harbuz !

- Băiiiii, nene ! se auzi Hamad din cireş. Cu ăsta chiar nu se mai poate !

- Zău că nu se mai poate ! confirmă cotoiul Andreluşa.

- Da, da, daaaa ! chirăi şi madam Hupăl Pupăl în vărf de stâlp.

Bine aghezmuit, consortul Luca din Efes se trezi brusc. Grăi, agăţat de marginea cuibului :

- Ce da, da ?!! Care da, da, da ?!!

- Băi ! strigă Chiţ din drum.

- Ăi, hăi, hăi ! se hlizi Hamad îndată. 

- Care eşti acolo ?

- Dracu !

- Păi, vezi ? Asta spuneam şi eu !

Urca drumul al păgubiţilor sfânt Mina. Evident că, auzind asemenea vorbe, s-a oprit mintenaş. Şi se răsti la şoarec, mirat foarte :

- Bă !  Cum te cheamă pe tine ?

- Fred !

- Cum ?!!

- Fred !

- Cum adică ?!!  Nu eşti Chiţ TV Chiţ Chiţ ?

- Azi îs Fred !

- Fred şi mai cum ?

- Fred Popescu !

- Zău ?

- Pe scurt : Fredică !

Îl privi sfântul o dată. Apoi şi-a doua oară. Da ce să facă ? Poţi să-i faci ceva ? Acum că are bicicletă şi harbuz, chiar e fără leac. Gata, s-a terminoiu. Văzându-mă pe gard, Fredică s-a luat şi de mine :

- Ce faci, Frăgezico ?

Nu ştiu de ce, da am spus foarte bucuroasă :

- Bine ! Tu ?

- Fă ! continuă el. Îmi răspunzi la o întrebare ?

- Da !

- Ce-i aia literatură ?

- E ! Stăpânu Hilimon !

- Ce stăpân Hilimon ?!!

- El ştie !

- Zău ?

- Daaaa ! Precis ştie !

- Scrie şi el ?

- Scriiiiiiiie !

- Ce scrie ?

- O carte !

- Ce carte ?

- Chiar vrei să ştii ?

- Da !

- Amintiri de când nu ştiam că-s tânăr !

Băi, frate ! Ştii cum s-a dus sfântul mai încolo ? S-a uitat la harbuz, la biciclu. Şi la Fredică o dată. Şi încă o dată. În fine, a zis iar chestia aia de n-o pricepe nimeni :

- 'te, mă, de-aici !

Atunci, eu m-am uitat în văzduh. Aşa, într-o doară. Mi-am mângâiat barba, apoi sprânceana. Hâşti, flâşti ! Da, sincer să vă spui, nu mi-a venit să cred ce văd. Pe cer urca un nour ca pâinea intermediară.