29 septembrie

     Hamad e pe la vârful cireşului. Şi zice, privind o frunză :

     - Eu nu cred ce scrie Frăgezica !

     - Unde ? grăi Andreluşa.

     - În Jurnalul mâţei Frăgezica...

     - Păi, de ce nu spui aşa ?!!

     Craca de sub Hamad pârâi. Andreluşa avertiză de îndată :

     - Vezi că pârâie !

     - Da pârâie rău de tot ! Cu poeţi, cimitire, alea-alea...

     - Ce alea-alea ?

     - N-ai văzut ? Cică a primit viaţa un bulgăre drept în frunte !

     - Aşa !

    - Martori sunt Eminescu şi Ivănescu ! O fi, zic eu. Totuşi, e o enigmă : în ce fel se poate întâmpla ca intenţia de a dormi să cunoască o perturbare ?

     - Poftim ? căscă gura Andreluşa.

    - Perturbarea poate proveni de la o excitaţie interioară sau de la un stimul exterior...

     - Zău ?

    - Să luăm cazul mai interesant, dar mai puţin transparent, al perturbării ce provine din interior. Experienţa ne prezintă ca excitanţi ai visului resturi diurne, gânduri investite ce nu se supun retragerii generale a investirilor şi, în ciuda lor, păstrează un anumit grad de interes libidinal sau de alt fel...

     - Aha...

   - Narcisismul somnului trebuie să îngăduie aşadar aici, din capul locului, o excepţie, iar cu asta începe procesul de formare al visului...

     - Serios ?!! făcu Andreluşa, uluit.

     Atunci a picat frunza. Mă uit şi, sincer, nu-mi vine să cred. Praf s-a făcut până jos.