D   A   C   Ă

      

      Dacă deschid zilnic

      gazeta

la anunţul meu mortuar,

înseamnă că eu

sunt alta.

      Da cum să spun ? Văd bine că vine primăvara. Cotoiul Hamad e cu Dumnezău în cais. Andreluşa e mai alături pe-o cracă. Da toată-i învălită-n flori. Pe cuvântu meu dacă nu crezi că-s cucurigi. 

      - Jupâne ! grăi Hamad.

      - Da, da ! răspunse Dumnezău, bucuros.

      Hm ! Se vede treaba că de mult nu-l mai băgase cineva în seamă. Altfel nu văd cum de răspunde aşa prompt.

      - Am o nedumerire...

      - Da ? O lămurim îndată...

      - Ce este omul ?

      - Atâta tot ?

      - Da...

      - E, na ! Parcă nu ştii. A aflat şi Andreluşa...

      - Zău ?!! se minună acesta.

      - Păi, nu ? Omul este o fiinţă cu căcat în burtă !

      - A ! zise Hamad. Bănuiam eu ceva...

      Apoi, de. Jupânul s-a dus la treaba lui. Că are multă multă. Nu aşa, o glumă. La noi a rămas primăvara.