Viaţa : o scară fără trepte.

22 iunie

Fructul mare şi copt n-ajunge la piaţă. Îl ia primul culegător.

21 iunie

Cea mai lungă zi din an. Sau cea mai scurtă noapte. De ! Când să mai dormi ? În vârf de stâlp, familia Hupăl Pupăl. Chioară de somn. Din mijlocul cuibului tună ea ca din megafon. Consortul Luca din Efes - la margine, agăţat de-un pai. 

- Cum adică, mă ? urlă doamna. Iar nu ştii ?

- Ce să ştiu, fă ? păli consortul făcându-se ghem.

- Ce-i aia literatură ?

- Eeee, na ! se lumină Luca. Asta era ?!!

- Ia uite la eeeeel ! Păi, ţi se pare puţin lucru ?

- Ba este ! Da uite, s-a lămurit ! întinse el o hârtie.

- Ce s-a lămurit ? Unde ?

- În parlament ! Poftim, scrie aici ! Citeşte !

- Ce să citesc ?

- Na, fă ! Citeşte ! E oficială !

- Citeşte tu ! se răţoi madam.

- Biiine, citesc ! acceptă Luca.

- Da tare de tot ! Poate s-o trezi şi beţivu ăsta ! adăugă madam arătând o mogâldeaţă ce sforăia într-un colţ de cuib. 

Era văru Hupcăilă. Venise de cu seară cu hărtia-n plisc. Beat cui, c-un clondir sub aripă. A zis că-i hârtie oficială din Parlamentul României. I-a dat-o lui Luca şi s-a prăvălit în colţul de cuib. Unde, cum să mai dormi ? Începe vara astronomică, noaptea scurtă, ziua - hă, hă, hăăăă ! Luuuungă cât ziua de post ! Iar ăsta şi sforăia ca trinu. Dădea şi din catalige, înghimpuia întruna. Luca din Efes îl privi răscrăcărat şi-ncepu să-i recite drept la ureche. Tare şi cu intonaţie, exact ca-n parlament.

.

Vor fi parale !

de Clorin Fonstantinescu, senator PSD

(...)

Nea Clorin e mustăcios

Dar e şi-un om serios

Cu frica lui Dumnezeu

Nu ca cei din PeDeLeu

.

O să scoată la lumină

Ba chiar de la naftalină

Drumuri bune fără gropi

Şi-o să aducă bani în snopi !

.

Ultimele versuri le urlă ca avionu, s-audă şi ăia din fund. Aiurea ! Dormea văru ca buşteanul.  Se aplecă şi, scurt, îi trosni un dupac straşnic. Da de unde ! S-a-ntors văru pe-o parte. De sub el a tunat doar aşa : Tâââârt - târ - târ ! Târta - târta ! Asta e : solstiţiul de vară. Anatomia şi filologia omului. Nu se ştie cum, da şi pasărea-i ca omu. Când îşi dă aere, face şi zgomot. I s-a-ntâmplat şi lui McDougall. A vrut să afle de ce, da n-a reuşit mare lucru.

20 iunie

Ce să zic ? Pace, linişte. Iunie ca-n poveşti. S-au făcut de toate. A plouat bine, a ieşit şi soarele. Se umplu hambarele. Belşug. Chiar trece un om pe drum cântând foarte frumos Mulţumescu-ţi ţie, Doamne, c-am mâncat şi iar mi-e foame. În colţ de gard, tanti Am În2t-o stă la cislă cu Citi Hop Zdup, profă de angleză.

- Fă,  tu eşti surdă ? zise tanti. N-auzi ce spun ?

- Ce ?

- Aseară am fost în iad !

- Păi, ai mai fost...

- De data asta erau mai exacţi...

- Cine ?

- Ăia de la ghişeu. M-au întrebat unde merg : la secţia imaginară sau la cea reală ? Da eu, care-am mai fost pe-acolo, ştiam ce ştiam. Am întrebat  întâi cum e cea imaginară...

Cum vă spuneam, pe drum trecea un om cântând. Avea şi-un ziar în mână. Cam zdrenţuit, mototolit. Da tot i se vedea un titlu.

A murit după ce şi-a tăiat organul sexual. Un ieşean în vârstă de 34 ani s-a sinucis sâmbătă din cauza singurătăţii. Gabi Covrig, din localitatea Sodomeni, prezenta la nivelul gâtului şi în zona pubiană mai multe leziuni. Vecinii le-au povestit anchetatorilor că bărbatul a fost văzut sâmbătă în curtea casei, plângând. Poliţiştii susţin că ieşeanul era un consumator înrăit de băuturi alcoolice, locuia singur şi avea probleme psihice. Sâmbătă ar fi încercat mai întâi să se spânzure. Văzând că nu-i iese, şi-a tăiat gâtul. Ghinion, nici de această dată nu i-a ieşit. Într-un final, Covrig a luat un cuţit şi şi-a tăiat organul sexual, după care şi-a dat foc. Vecinii au anunţat pompierii după ce au văzut flăcările. Un echipaj al ISU şi unul al Ambulanţei au mers la locuinţa bărbatului, pe care l-au găsit întins pe pat şi fără suflare. "Nu sunt suspiciuni de omor, iar bărbatul nu este cunoscut cu afecţiuni psihice", a declarat Alina Vezeteu, purtător de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie. (Andrei Hurbea)

- Şi ? zise doamna Citi Hop Zdup.

- Cum şi ?! se miră tanti Am În2t-o.

- Ce s-a întâmplat ?

- Unde ?

- În iad !

- Păi, nu ţi-am spus ?

- Ce ?

- Am întrebat cum e secţia imaginară...

- Aşa !

- Şi m-au trimis la cea reală !

- Unde ?

- Uite ici ! zise tanti Am În2t-o, arătând ferm ţărâna.

- Hai nu zău ! privi chiondorâş profa. Da de ce ?

- Cică-i undeva pe-aici... 

Apoi s-a luminat deplin. Soarele ieşise ca de obicei, prin frunza de agud.

 

14 iunie

Tanti Am În2t-o, zisă şi Vulfina, stă iar de vorbă cu doamna Citi Hop Zdup, profă de angleză. Iaca nu ştiu cine i-a zis şi Vulfina, când are un nume aşa frumos ca Am În2t-o. Auzi, colo : Vulfina ! Nu-i Sulfina, nici Zulfina. Ai de capu nostru ! Când spui Am În2t-o e clar, modern şi concis ca pe internet. Eşti în rând cu lumea, nu cu toţi ramoliţii. Tanti vorbeşte la gard cu profa despre Ţara Bunga Bunga, fostă Italia. Locuiesc acolo foarte fericiţi toţi italienii împreună cu Silvio Berlusconi, mafia, presa, fetele nemăritate şi bunga bunga.  Spre seară, când zburau liliecii şi se-ngemănau ziua cu noaptea,  s-a întâlnit Silvio Berlusconi cu Traian Băsescu şi-au zis unire, adică să se facă din două ţări una comună zisă Transilvia, după numele la amân2. Da tanti Am În2t-o a zis şi că va fi capitala la Cornetu, unde curând i se face stăpânului Hilimon un palat mare de tot pentru creaţie şi habitaţie cât o vrea el până la sfârşitul zilelor. Apoi s-a auzit că ar mai exista ceva cu nume asemănător, Transilvania, când a zis Silvio că nu-i adevărat, pe el îl cheamă Silvio, nu Silvania. În fine, s-au hârţâit oleacă, da fiind amân2 din tipul uman normal, adică echilibrat, cumpănit, om ca toţi oameni, s-au înţeles şi-a rămas aşa : Ţara Mihai Hui Hai Hai Haiuţ.  Sau, în formă prescurtată de internet : Mihaihuihaihaiuţ, ţara lui Mihai. Adică a regelui Mihai, că a intervenit şi el în discuţie când liliecii zburau peste tot de mai mare dragul, inclusiv peste tufa de bob, mărar şi leuştean. S-au înţeles bine de tot, au vorbit despre eu şi supra - eu, despre tipologia lui Sigaud şi biotipologia lui Kretschmer, apoi tipurile individuale după Viola, analiza factorială şi, în fine, cam ce mama dracului e omul abisal. Atunci i-am auzit şi pe cotoii Hamad şi Andreluşa în cireş cum defineau cam ce-i aia literatură. Înfulecau la cireşe de-alea mari şi coapte, apoi ziceau câte una de sta vântu-n loc.

- Bă, conchise Hamad cu gura plină, eu ştiu ce e !

- Ce e ?

- Literatura este doi biştari !

Drept să spun, uite-aşa a belit ochii Andreluşa.

- Sunt, boule ! a zis el exact ca profa. 

- Ce sunt ?

- Sunt doi biştari !

- Corect ! Literatura sunt doi biştari !

- Sau trei ?

- Ce trei ?!!...

- Trei biştari !

- Aşa-i ! Literatura sunt trei biştari !

Cert e că tanti Am În2t-o, zisă şi Vulfina, n-a mai stat mult. Chiar am avut impresia, nu ştiu de ce, că a luat-o repejor din loc.